Cumpărarea unui apartament implică o evaluare complexă care depășește simpla estetică a finisajelor interioare. Arhitectul și urbanistul Mihai Drișcu subliniază că factori precum lumina naturală, posibilitatea de aerisire, compartimentarea spațiului și relația cu vecinătatea sunt elemente esențiale pentru calitatea vieții pe termen lung. Specialistul recomandă ca orice decizie de investiție să fie susținută de o consultare cu un expert, pentru a evita erorile care pot compromite confortul locuinței.
Fondul de locuințe construit înainte de 1989 include diverse tipuri de structuri, de la zidărie portantă la cadre de beton armat sau panouri prefabricate. Mihai Drișcu precizează că perioada comunistă a fost marcată de o construcție de masă, bazată pe proiecte tip, însă anii '60, '70 și '80 au prezentat diferențe de execuție și proiectare. În timp ce anii '70 sunt considerați printre cei mai buni pentru construcții, anii '80 au marcat o decădere a calității, influențată și de lipsa personalului calificat.
Siguranța seismică reprezintă un alt punct critic în evaluarea clădirilor, având în vedere evoluția normativelor de proiectare. După cutremurul din 1977, a fost aprobat standardul P100-78 pentru creșterea siguranței, introducând reglementări specifice pentru pereții de beton armat. Totuși, expertul avertizează că trecerea prin cutremur nu garantează siguranța actuală, fiind necesară o expertiză de specialitate pentru a încadra oficial o clădire într-o clasă de risc seismic specifică.
În ceea ce privește locuințele noi, acestea beneficiază de reglementări europene și suprafețe mai mari, dar nu sunt lipsite de probleme. Mihai Drișcu menționează că presiunea investitorilor și a agenților imobiliari poate influența negativ atât proiectarea, cât și execuția lucrărilor. De asemenea, deși reglementările sunt mai stricte, eficiența energetică nu trebuie să devină singurul scop, deoarece procesul de construcție este mult mai complex decât pare la prima vedere.
Pentru blocurile vechi, problema principală este lipsa întreținerii și a consolidărilor necesare în ultimele decenii. Reabilitarea termică aplicată în România a fost adesea limitată la aplicarea polistirenului pe fațade, o soluție considerată parțială sau chiar eronată de specialist. În loc de modernizări profunde, s-a preferat o simplă anvelopare, ceea ce nu schimbă substanțial calitatea vieții sau structura clădirilor, spre deosebire de experimentele europene de refuncționalizare și consolidare.
Evaluarea unei locuințe trebuie să includă verificarea lucrărilor ascunse, precum hidroizolația sau instalațiile, înainte ca finisajele să mascheze defectele. Un cumpărător ar trebui să fie atent la orientarea spre lumină și la dimensiunea camerelor, evitând capcana unei eficiențe care duce la spații dezumanizante. Consultarea unui arhitect sau a unui proiectant de structuri este vitală pentru a înțelege costurile reale ale unei investiții care va marca viața unui proprietar pentru zeci de ani.