Multe familii aleg să lase locuința proprietății copilului care i-a îngrijit sau care locuiește cu ei, însă această decizie poate declanșa conflicte juridice între frați. Deși proprietarii au dreptul de a vinde, dona sau lăsa prin testament bunurile de care dispun cât trăiesc, Codul civil impune anumite limite stricte. Principalul obstacol este rezerva succesorală, o parte minimă din avere care le aparține prin lege anumitor moștenitori, indiferent de voința celui care moare.
Conform art. 1087 din Codul civil, copiii, soțul sau soția și părinții defunctului sunt moștenitori rezervatari și au dreptul la o cotă minimă. Rezerva fiecăruia este calculată la jumătate din partea pe care ar fi primit-o în mod normal prin lege, conform art. 1088. De exemplu, dacă un părinte are doi copii și o singură casă, rezerva fiecăruia este de un sfert din valoarea bunului. Părintele poate lăsa unui singur copil până la trei sferturi din casă fără a încălca drepturile celorlalți.
Pentru a evita atacurile în instanță, una dintre cele mai sigure metode este vânzarea reală la prețul pieței. Dacă un copil cumpără casa de la părinți printr-un transfer bancar efectiv, tranzacția este considerată vânzare, nu cadou. În acest caz, frații nu pot cere rezerva din casă, deoarece bunul a ieșit din averea părinților în schimbul unor bani. Totuși, dacă prețul este fictiv, frații pot încerca să demonstreze în instanță că actul a fost o donație deghizată.
O altă variantă sigură este donația în limita cotității disponibile, cu mențiunea de scutire de raport în actul notarial. Dacă valoarea casei nu depășește partea pe care părintele o poate lăsa liber, plus rezerva copilului beneficiar, ceilalți frați nu au argumente juridice. Este esențial ca actul de la notar să conțină expres scutirea de raport, altfel copilul care a primit casa ar putea fi obligat să aducă valoarea ei la masa succesorală la moartea părinților.
O metodă care elimină riscul de litigiu este acordul fraților semnat la notar. Dacă ceilalți copii își exprimă consimțământul pentru transferul casei, ei nu mai pot solicita ulterior rezerva pe acest motiv. Art. 1091 alin. (4) din Codul civil prevede că prezumția de donație operează doar în favoarea moștenitorilor care nu au consimțit la înstrăinare. În schimb, testamentul rămâne cea mai ușor de atacat variantă, deoarece poate fi contestat și pe alte motive, precum lipsa discernământului părinților.
În sistemul juridic român, regularea moștenirilor este strictă pentru a proteja drepturile membrilor familiei. Codul civil interzice înțelegerile asupra unei moșteniri care nu s-a deschis încă, ceea ce înseamnă că promisiunile făcute de frați în viața părinților că nu vor cere nimic nu au valoare juridică. Pentru a evita erorile, este recomandată consultarea unui notar care poate calcula exact limitele legale ale cotelor disponibile.