Sari la conținut
Ultima oră România conduce la nivel european în ceea ce privește percepția tinerilor asupra stării de sănătate
Progresul Național
Social

Cum pot fi gestionate bunurile unui părinte vârstnic care nu mai poate decide singur

Dificultățile în administrarea patrimoniului de către persoanele vârstnice necesită soluții juridice specifice, precum procură, curatelă sau tutelă.

3 min citire
Cum pot fi gestionate bunurile unui părinte vârstnic care nu mai poate decide singur
Foto: Adevărul

Gestionarea bunurilor și a banilor de către persoanele în vârstă care întâmpină dificultăți necesită o abordare juridică atentă și adaptată cauzei. Este esențial de înțeles că vârsta înaintată nu implică automat pierderea capacității de decizie, iar statutul de copil nu oferă dreptul automat de a administra conturile sau de a vinde proprietățile părintească. Soluțiile disponibile depind direct de natura problemelor, fiind necesară o distincție clară între dificultățile fizice și deteriorarea facultăților mintale.

Atunci când părintele își păstrează capacitatea de a înțelege consecințele deciziilor, acesta poate opta pentru delegarea responsabilităților prin procură. Această împuternicire trebuie să specifice exact operațiunile permise, iar forma documentului va depinde de tipul actelor care urmează a fi încheiate ulterior. În cazul în care persoana nu își poate desemna un reprezentant, deși își păstrează capacitatea, instanța poate institui curatela, o măsură care nu îi înlătură dreptul de a decide, cu excepția momentului în care nu mai poate exprima consimțământul.

Deteriorarea facultăților mintale poate duce la aplicarea unor măsuri de ocrotire, însă acestea nu sunt stabilite doar pe baza vârstei sau a unui diagnostic medical. Instanța de judecată analizează nevoile concrete ale persoanei, bazându-se pe evaluări medicale și psihologice, ascultând totodată părtele implicate. În funcție de gradul de afectare, se poate opta pentru consilierea judiciară, în cazul deteriorării parțiale, sau pentru tutela specială, atunci când deteriorarea facultăților este totală și necesită o reprezentare continuă.

Copiii pot solicita instanței instituirea măsurilor de ocrotire, însă acest demers nu îi transformă automat în tutori ai părinților. Instanța are rolul de a desemna persoana cea mai potrivită pentru acest rol, luând în considerare dorințele exprimate de părinte și eventualele conflicte de interese existente în familie. În situații de urgență, până când cererea de ocrotire este soluționată, instanța poate numi un curator special pentru a asigura protecția imediată a intereselor persoanei vulnerabile.

Planificarea anticipată poate include încheierea unui mandat de ocrotire la notar, un document care poate fi activat în cazul unei viitoare deteriorări a facultăților mintale. Este important de menționat că nici măsura tutelii nu permite un control total asupra patrimoniului, deoarece vânzarea bunurilor necesită, în mod regulat, autorizarea instanței. Scopul principal al acestor instrumente juridice rămâne protecția persoanei și respectarea autonomiei sale, evitând transferul necontrolat al controlului asupra bunurilor către membrii familiei.

În sistemul juridic român, protecția persoanelor care nu își pot exprima voința este reglementată prin proceduri stricte de ocrotire și reprezentare. Aceste măsuri sunt menite să prevină abuzurile și să asigure că deciziile privind patrimoniul sau sănătatea sunt luate exclusiv în interesul celui vizat. Instanțele de judecată acționează ca un filtru necesar pentru a echilibra nevoia de asistență cu dreptul fundamental la autodeterminare al fiecărui cetățean.

Surse

Sursa: Adevărul

Tot în Social