Locuitorii din Cernavodă se confruntă cu o situație critică privind furnizarea energiei termice, existând riscul ca orașul să rămână fără căldură înainte de începerea iernii. Problema a apărut după ce centrala nucleară, care reprezintă principala sursă de energie termică pentru întreaga localitate, a fost oprită. Această decizie a fost luată pe fondul debitului scăzut al Dunării, nivelul apei fiind acum la doar trei centimetri de pragul critic menționat de sursă.
Situația este extrem de dificilă pentru cetățenii din Cernavodă, care au fost nevoiți să improvizeze pentru igienă, folosind apă încălzită pe aragaz. Un localnic, care a lucrat 45 de ani la centrală, a declarat că fără revenirea apei din Dunăre, orașul nu va avea nici apă caldă, nici căldură. Oamenii au început deja să utilizeze calorifere electrice pentru a compensa lipsa agentului termic și au depus o petiție online către Guvern.
Impactul major este resimțit și de spitalul din Cernavodă, unde personalul medical și pacienții se confruntă cu lipsa apei calde. Din cauza acestui deficit, personalul este obligat să folosească aparatele de aer condiționat pentru a încălzi spațiile, o soluție care ridică temeri privind sănătatea pacienților. Medicii au avertizat că pacienții vin deja bolnavi, iar menținerea temperaturilor scăzute în unitatea medicală poate agrava gravitatea stărilor lor de sănătate.
În paralel, și în municipiul Iași s-a produs o criză de aprovizionare după un incendiu izbucnit la CET. Un transformator electric a luat foc, incendiarul afectând o hală industrială pe o suprafață de aproximativ 1.000 de metri pătrați. În urma acestui incident, aproximativ 22.000 de apartamente au rămas fără apă caldă, ceea ce reprezintă un sfert din totalul locuințelor racordate la sistemul centralizat de termoficare din orașul Iași.
Problemele de la Iași afectează și școlile, unde lipsesc atât apa caldă, cât și căldura. Spre deosebire de situația din Cernavodă, spitalele din Iași dispun de generatoare care pot asigura alimentarea cu energie electrică în caz de urgență. Echipele tehnice și autoritățile locale lucrează în prezent pentru a găsi soluții de remediere a avariei și pentru a relua cât mai rapid furnizarea agentului termic către populație.
Gestionarea rețelelor de termoficare și a resurselor de apă reprezintă o provocare constantă pentru infrastructura energetică din România. În perioadele de secetă sau când nivelul râurilor scade sub pragurile de siguranță, capacitatea de producție a centralelor poate fi limitată. Această vulnerabilitate a sistemelor de încălzire centralizat afectează direct siguranța termică a orașelor și necesită monitorizarea atentă a debitelor de apă din bazinul Dunării.