Situația clădirilor cu risc seismic din București rămâne critică, având în vedere că numărul imobilelor care necesită intervenții depășește semnificativ capacitatea actuală de consolidare. În ultimele trei decenii, prin programele coordonate de autorități, au fost securizate doar 37 de clădiri în orașul București. Totuși, datele oficiale indică faptul că peste 2.300 de imobile au fost deja expertizate și prezintă probleme structurale, cifra reală fiind probabil mult mai mare decât aceasta.
Un incident recent din sectorul Drumul Taberei a pus în evidență pericolul la care sunt expuși locuitorii, după ce un bloc a fost evacuat din cauza unei fisuri semnalate pe trei etaje, între două scări. Primăria Capitalei a precizat că această crăpătură era cunoscută încă de 9 ani, însă procesul de remediere nu a putut fi finalizat deoarece proprietarii au refuzat soluția de consolidare propusă de autorități. Acest caz demonstrează dificultatea de a acționa prompt în fața riscurilor.
Matei Sumbasacu, fondatorul Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic, alături de Răzvan Munteanu, directorul executiv al Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS), au analizat obstacolele care blochează lucrările. AMCCRS este instituția responsabilă cu gestionarea acestor procese de consolidare în București. Expertul subliniază că procesul de intervenție este complex și depinde direct de cooperarea cetățenilor care locuiesc în clădirile care necesită reparații structurale urgente.
Regulile privind aprobarea lucrărilor de consolidare s-au schimbat de mai multe ori pentru a facilita intervențiile. În prezent, un imobil poate fi introdus în programul de consolidare dacă există acordul a jumătate plus unu dintre proprietari. Înainte de anul 2022, legislația impunea acordul a două treimi din proprietari, iar până în 2018, procedura era mult mai strictă, necesitând acordul tuturor proprietarilor din clădire pentru a putea începe orice tip de consolidare.
Evoluția legislativă reflectă încercarea de a simplifica procedurile birocratice și de a reduce numărul de blocaje cauzate de disensoțimentul proprietarilor. Deși pragul de vot a fost scăzut pentru a permite intervențiile, rezistența unor grupuri de locatouri rămâne o piedică majoră. Această problemă de coordonare între autorități și cetățeni continuă să întârzie securizarea imobilelor vulnerabile din Capitală, lăsând mulți locuitori într-o stare de risc constant.
Gestionarea riscului seismic în zonele urbare dens populate reprezintă o provocare majoră pentru administrația publică din România. În București, necesitatea de a identifica și de a repara rapid structurile fragile este esențială pentru siguranța cetățenilor. Procesul de consolidare nu depinde doar de resurse financiare, ci și de un cadru legislativ stabil și de o colaborare eficientă între instituțiile de stat și asociațiile de proprietari.