Distanța mare dintre reședința obișnuită și locul de muncă reprezintă principala dificultate pentru aproximativ 314.000 de români care trebuie să îmbine activitatea profesională cu îngrijirea unui copil sau a unei rude dependente. Conform studiului de la INS intitulat „Reconcilierea vieții profesionale cu cea familială”, din totalul de 1,82 milioane de persoane ocupate cu astfel de responsabilități, circa 733.000 susțin că munca le îngreunează viața de familie. Această problemă de navetă depășește alte dificultăți raportate de respondenți.
Problema distanței este prezentă în toate cele patru sectoare economice analizate, însă impactul variază semnificativ între acestea. În sectorul construcțiilor, ponderea celor care indică distanța ca obstacol principal ajunge la 61,0%, în timp ce în industrie aceasta este de 49,0%. În agricultură, raportul este de 42,2%, iar în sectorul serviciilor distanța este menționată de 36,3% dintre persoanele care întâmpină dificultăți. Muncitorii necalificați sunt cei care semnalează cel mai frecvent această problemă, cu o pondere de 60,8%.
Analiza datelor arată că fenomenul de navetism este extrem de pronunțat în anumite zone geografice și tipuri de contracte. În sectorul privat, 44,6% dintre salariații cu obstacole indică distanța, aceeași cifră fiind regăsită și în sectorul public, deși acolo programul dificil este factorul principal. La nivel județean, Ilfovul deține cea mai mare proporție de navetiști, reprezentând aproape 50% din totalul lucrătorilor, urmat de Dâmbovița cu peste 44%. În rest, Giurgiu și Ialomița sunt identificate drept zone cu un număr ridicat de persoane care se deplasează la muncă.
Mediul rural este mult mai expus acestui tip de dificultate față de mediul urban. Pentru 50,8% dintre persoanele din zonele rurale care au obstacole în desfășurarea activității, distanța este factorul critic, comparativ cu 36,3% în orașe. În cifre absolute, aproximativ 170.000 de persoane din mediul rural indică distanța drept principala problemă, față de 144.000 de persoane din mediul urban. De asemenea, bărbații semnalează acest obstacol mai des, cu o pondere de 44,6%, față de 40,3% în cazul femeilor.
În ciuda presiunii exercitate de navetă, majoritatea angajaților nu își modifică condițiile de muncă pentru a compensa acest dezavantaj. Doar un angajat din zece care are responsabilități de îngrijire a unei persoane a realizat vreo schimbare la locul de muncă, cea mai frecventă fiind decalarea programului. Lucrul de la distanță este o soluție extrem de rară, fiind utilizat de doar 3% dintre respondenți. Femeile sunt însă mai dispuse să își adapteze activitatea, făcând acest lucru de două ori mai des decât bărbații.
Datele statistice privind naveta în România indică faptul că aproape două milioane de persoane efectuează deplasări zilnice între locuință și locul de muncă. Din acest număr total, circa o treime dintre navetiști se deplasează în alt județ decât cel în care locresc, în timp ce restul de două treimi efectuează deplasări în alte localități, dar rămân în interiorul aceluiași județ. Această mobilitate este un factor cheie în structura forței de muncă din regiunile limitrofe zonelor de activitate intensă.