Conceptul de „oraș de 15 minute”, care presupune accesul rapid la servicii esențiale prin mers pe jos sau cu bicicleta, rămâne un obiectiv dificil de atins pentru regiunea București-Ilfov. În prezent, naveta dintre locuință și locul de muncă reprezintă o provocare majoră pentru angajați. În medie, aceștia petrec 73 de minute pe drum, deși distanța parcursă este de doar 16 kilometri. Un procent semnificativ de utilizatori, aproximativ 33%, raportează timp de deplasare de cel puțin 90 de minute, iar 23% petrec peste două ore în trafic.
Ionuț Ciurea, directorul Asociației Pro Infrastructura, subliniază că implementarea acestui model în București și în marile orașe poate deveni o realitate abia peste 8-10 ani. Specialistul explică faptul că infrastructura actuală este proiectată pentru traficul rutier mic, ceea ce face conceptul de oraș de 15 minute aproape imposibil în prezent. Pentru a ajunge la acest obiectiv, este necesară o schimbare de strategie care să vizeze mobilitatea integrată, nu doar gestionarea traficului auto, pentru a permite accesul la 80-90% din necesitățile zilnice.
În prezent, Bucureștiul se confruntă cu o aglomerație severă, fiind pe locul al doilea în topul orașelor europene cu cel mai dens trafic. Viteza medie de deplasare este de doar 18,5 km/h, ceea ce determină șoferii să piardă anual 171 de ore în timpul orelor de vârf. Această durată de timp petrecută în trafic echivalează cu peste șapte zile întregi de stat pe loc în fiecare an. Ionuț Ciurea consideră că managementul defectuos este cauza principală a acestor probleme, nu lipsa spațiului fizic pentru infrastructură.
O barieră majoră în calea modernizării este rezistența la schimbare a cetățenilor, care preferă confortul mașinii personale în detrimentul transportului alternativ. Deși mulți își doresc un oraș mai curat și sănătos, mulți rămân împotriva măsurilor care ar putea limita accesul auto. Specialistul menționează că mașina personală este un mijloc de transport ineficient, ocupând un volum mare pentru un singur pasager. În prezent, lipsa dorinței de a trece la mobilitatea integrată este vizibilă și în weekend, când aglomerația rămâne ridicată.
Pe lângă mentalitatea publicului, există și dificultăți administrative și de coordonare între instituții. Ionuț Ciurea menționează dificultatea de a integra transportul public, citând situația STB, aflată în insolvență, și faptul că Metrorex este sub autoritatea Ministerului Transporturilor. Această fragmentare împiedică implementarea unor soluții simple, precum un bilet unic pentru metrou și transportul de la suprafață. De asemenea, se observă o tendință de a crea pasaje care doar mută traficul de la un punct în altul, fără o integrare reală.
În contextul dificultăților de mobilitate din marile orașe, se observă că gestionarea infrastructurii este o problemă constantă. În timp ce unele instituții se concentrează pe alte subiecte, precum anunțurile meteo ale ANM sau evenimente de educație, orașele de tip metropolă se luptă cu o organizare deficitară. Această lipsă de coordonare între autorități și societatea civilă limitează capacitatea de a adopta modele de succes din alte capitale europene, precum Paris sau Barcelona, unde schimbările de strategie au fost implementate cu succes.