În România, aproximativ unul din cinci cetățeni nu beneficiază de racordare la rețeaua publică de apă. Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică pentru anul 2024, doar 77,6% din populație este conectată la sistemul de alimentare public. Această situație înseamnă că circa 4 milioane de oameni depind în mod direct de fântâni, puțuri sau foraje pentru consumul de apă, riscând expunerea la diverse contaminări.
Apa care pare limpede poate ascunde pericole majore pentru sănătate, deoarece elementele critice nu sunt vizibile sau detectabile prin gust. Contaminările pot apărea prin infiltrații de la fose septice, grajduri sau terenuri fertilizate care afectează pânza freatică. Controalele efectuate de direcțiile de sănătate publică relevă frecvent fântâni cu apă neconformă, iar în anumite județe, aproape jumătate dintre probele testate au prezentat probleme precum bacterii sau nitriți.
Printre cele mai frecvente probleme identificate se numără prezența bacteriilor, precum E. coli sau enterococi, care indică o contaminare fecală. Legea 458/2002 impune o limită de zero pentru aceste bacterii, deoarece pot cauza tulburări digestive grave. De asemenea, nitrații, care provin din îngrășăminte, pot provoca „sindromul copilului albastru” la sugari dacă apa este folosită pentru prepararea laptelui praf, depășind limita legală de 50 mg/l.
Alte probleme tehnice și de sănătate includ prezența fierului și a manganului, care pot lăsa pete de rugină sau de culoare neagră-maronie pe obiecte. Fierul are o limită de 0,2 mg/l, iar manganul de doar 0,05 mg/l. De asemenea, calcarul, deși nu este periculos direct, poate depăși 20 de grade germane la foraje, afectând durata de viață a boilerelelor, centralelor sau mașinilor de spălat prin depuneri masive.
Pentru a asigura siguranța, este necesară o analiză de laborator care costă între 50 și 150 de lei. Aceasta trebuie făcută anual sau după evenimente precum inundații sau ploi abundente. Soluțiile de tratare includ filtre de sedimente, stații automate de dedurizare pentru calcar și sterilizatoare cu ultraviolete pentru bacterii. În cazul nitraților ridicați, singura soluție eficientă este instalarea unui sistem de osmoză inversă la chiuvetă.
Accesul la infrastructura de apă potabilă rămâne o provocare majoră pentru dezvoltarea socială și sănătatea publică a țării. În contextul în care o parte semnificativă a populației utilizează surse private, monitorizarea calității apei devine o necesitate vitală. Expertul de la AquaEco recomandă repetarea testelor de laborator în mod regulat, deoarece compoziția apei subterane se poate modifica în timp din cauza factorilor externi.