Organizația Națiunilor Unite a stabilit anul 2026 drept Anul Internațional al Femeii Fermier, prin adoptarea Rezoluției A/RES/78/279 de către Adunarea Generală. Această decizie internațională vizează evidențierea rolului femeilor în securitatea alimentară, nutriție și dezvoltarea rurală sustenabilă. În România, această proclamare subliniază importanța femeilor care gestionează gospodării, cultivă pământul și asigură continuitatea economică a comunităților rurale, menținând în același timp tradițiile locale.
Datele Recensământului General Agricol din 2020 arată o prezență masivă a femeilor în sectorul agricol românesc. Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, în România existau 2.113.090 de femei în forța de muncă a exploatațiilor agricole în anul 2020. Din acest total, 2.092.610 femei făceau parte din forța de muncă familială, în timp ce 20.480 erau angajate regulat ca forță de muncă nefamilială. Totodată, recensământul a înregistrat 1.075.770 de femei în rolul de conducătoare de exploatații agricole.
Statistica europeană oferă o perspectivă diferită asupra administrării exploatațiilor agricole prin utilizarea unor criterii de includere specifice. În seria Eurostat, România a înregistrat aproximativ 303.500 de exploatații administrate de femei în anul 2023, o scădere față de cele 317.040 raportate în 2020. Această evoluție reflectă utilizarea unor praguri metodologice distincte față de recensământul național, permițând monitorizarea unităților de producție într-un cadru de comparabilitate la nivelul întregului continent european.
Femeile din mediul rural se confruntă cu o dublă povară, deoarece munca agricolă este constant suprapusă cu responsabilitățile domestice. Ele participă la procese de semănat, plantat, recoltare și creșterea animalelor, dar gestionează simultan îngrijirea copiilor, a persoanelor vârstnice și a resurselor familiei. Această suprapunere transformă contribuția lor într-o formă de muncă adesea invizibilă, care nu este întotdeauna cuantificată corect în statisticile economice sau remunerată proporțional cu efortul depus.
Dincolo de producția de alimente, femeia fermier poate deveni un antreprenor care transformă produsele agricole în bunuri cu valoare adăugată. Inițiativele feminine pot include procesarea alimentară, agroturismul sau comercializarea directă a produselor tradiționale, contribuind la diversificarea economiei rurale. Pentru a trece de la ajutor în gospodărie la statutul de administrator, aceste femei au nevoie de acces echitabil la tehnologie, finanțare, educație antreprenorială și servicii de consultanță adaptate nevoilor lor.
Sectorul agricol rămâne vulnerabil în fața schimbărilor climatice, precum seceta sau temperaturile extreme, care pot compromite întreaga campanie de producție. În contextul economic actual, unde riscurile sunt constante, femeile fermier trebuie să beneficieze de asigurări agricole accesibile și instrumente moderne de gestionare a riscurilor. Susținerea acestora prin politici publice coerente este esențială pentru reziliența întregului sistem agroalimentar și pentru viitorul demografic al satelor românești.