Datele din studiul OSH Pulse 2025 relevă faptul că 45% dintre angajații din România se confruntă cu o stare de oboseală care este provocată sau agravată de activitatea profesională. Această cifră este semnificativ mai mare decât media raportată la nivelul Uniunii Europene, unde indicatorul este de 37%. În România, 40% dintre lucrătorii intervătați indică presiunea timpului sau supraîncărcarea ca factori declanșatori, deși în restul Europei acest procent este de 44%.
Psihoterapeutul Florentina Niculescu explică faptul că persoanele cu un nivel ridicat de performanță tind să solicite ajutor abia într-un stadiu avansat de epuizare. Acești angajați pot ascunde deteriorarea stării lor interioare prin rezultate profesionale constante, ceea ce îi face pe cei din jur să creadă că totul este sub control. Adesea, aceștia își folosesc chiar performanța ca argument pentru a minimiza suferința, considerând că dacă pot funcționa, problema nu este gravă.
Epuizarea la angajații performanți este adesea alimentată de factori precum perfecționismul, hiperresponsabilitatea sau teama de eșec. În loc să reducă ritmul de lucru, aceștia tind să răspundă la oboseală prin efort suplimentar, interpretând lipsa de energie drept o lipsă de disciplină personală. Acest mecanism poate duce la o cădere bruscă a resurselor fizice și psihice, deși procesul de instalare a epuizării a fost unul progresiv și lent.
Un fenomen observat este cel al „burnout-ului funcțional”, în care productivitatea rămâne la niveluri ridicate, dar energia pentru viața personală și relații scade drastic. Semnalele timpurii includ incapacitatea de a se odihni fără a simți vinovăție sau prezența fizică la serviciu în absența disponibilității emoționale. Problemele de somn, anxietatea și dificultățile de concentrare sunt simptome frecvente care apar atunci când mecanismele de adaptare ale creierului sunt depășite.
Din punct de vedere economic, stresul la locul de muncă are un impact global masiv, generând pierderi anuale de aproximativ 1 trilion de dolari. Aceste costuri sunt cauzate de scăderea productivității și sunt confirmate de raportul Mental Health in the Workplace, publicat de WHO în 2022. Pentru companii, burnout-ul se traduce prin absenteism crescut, fluctuație de personal și dificultăți în menținerea eficienței pe termen lung, afectând stabilitatea organizațională.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca pe un fenomen ocupațional rezultat din stresul cronic de la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes. Nu este considerat un diagnostic medical de sine stătător, ci o consecință a mediului de lucru. Prevenția necesită măsuri la nivel organizațional, precum un volum de muncă realist, priorități clare și protejarea perioadelor de odihnă pentru a evita declinul sănătății angajaților.