Victor Babeș, primul medic român nominalizat la Premiul Nobel pentru Medicină, a reprezentat o figură centrală în dezvoltarea medicinei infecționiste prin realizarea primului tratat de bacteriologie. Savantul a purtat un război constant împotriva bolilor asociate sărăciei, precum difteria, pelagra, lepra, tifosul exantematic, febra tifoidă, malaria și tuberculoză. Deși a inventat seruri și vaccinuri esențiale pentru prevenție și vindecare, activitatea sa a fost marcată de dificultăți constante în gestionarea resurselor medicale.
În lucrarea sa de referință, „Boalele țăranului român”, Babeș a descris realitatea dură a populației rurale, unde mortalitatea infantilă era extrem de ridicată. El observa că jumătatea copiilor mor în primul an de viață din cauza lipsei de cunoștințe și a unei nutriții deficiente, copiii fiind hrăniți cu mămăligă sau varză în loc de lapte matern. De asemenea, a semnalat pericolele bolilor precum pojarul și scarlatina, care în anumite județe românești atingau rate de mortalitate de 10-12 la sută.
Combaterea epidemiei de difterie a fost una dintre cele mai mari realizări, reușind să scadă mortalitatea în Moldova de la 60-70% la doar 10%. Totuși, Babeș a raportat că Institutul de Bacteriologie a fost subfinanțat de guvernatori care reduceau bugetul, punând în pericol aprovizionarea țării cu ser. El a susținut conceptul de medicină profilactică, subliniind necesitatea inoculării copiilor sănătoși cu ser preventiv pentru a opri răspândirea bolii, o metodă pe care o considera superioară izolării sau dezinfectării.
Pe lângă contribuțiile medicale, savantul s-a confruntat cu opoziția statului și a unor colegi care au încercat să îi discrediteze munca. În cadrul Academiei Române, el a denunțat o „cabala” care îi afecta instituția, menționând chiar că unii medici au denaturat doze de ser pentru a le trimite în Germania spre analiză. În plus, statul i-a cerut despăgubiri financiare pentru utilizarea cailor și a grajdurilor pe care le folosea pentru producția serului, deși acesta vindea produsele pe cont propriu.
Activitatea sa a fost recunoscută internațional, metoda sa de preparare a serului fiind utilizată și la Institutul Pasteur din Paris. Victor Babeș a adus contribuții fundamentale și în studiul imunității și al antagonismului bacterian, anticipând utilizarea antibioticelor prin observarea substanțelor chimice secrete de microorganisme. De asemenea, el a propus metode de combatere a pelagrei prin reglementarea consumului de porumb și înlocuirea mămăligii cu pâine și cartofi, câștigând astfel Premiul Montyon de la Academia de Științe din Paris.
Victor Babeș a avut o viață marcată de sacrificii și de o luptă constantă pentru demnitatea științei în România. De la studiile sale la Budapesta și Viena, până la colaborările cu mari cercetători precum Robert Koch sau Louis Pasteur, el a demonstrat o viziune avangardistă. Deși a fost acuzat de colaboraționism în timpul Primului Război Mondial pentru că a ales să rămână în București pentru a combate epidemiile, meritele sale au rămas fundamentale pentru medicina românească modernă.