O investigație recentă publicată în revista PLOS One alertează asupra prezenței parazitului protozoar Giardia duodenalis la pisicile domestice. Această cercetare reprezintă cea mai amplă analiză realizată până în prezent privind prevalența acestui parazit în rândul felinelor din America de Nord. Studiul subliniază faptul că, deși multe infecții nu prezintă simptome imediate, parazitul poate cauza boala giardioză atât la oameni, cât și la animale.
Echipa de cercetare, condusă de medicul veterinar Margaret Wingerd de la VCA SouthPaws Veterinary Specialists & Emergency Center din Fairfax, Virginia, a analizat peste 157.000 de probe de materii fecale. Aceste mostre au fost recoltate de la pisici domestice din Statele Unite și Canada pentru a identifica prezența protozoarului. Prin utilizarea testelor PCR, specialiștii au identificat Giardia duodenalis în 9.962 de probe, ceea ce înseamnă că aproximativ o pisică din 16 testate este purtătoare.
Din totalul probelor pozitive, 1.840 de cazuri, adică 18,5%, au indicat prezența grupurilor genetice A sau B. Aceste grupuri specifice au potențial zoonotic, ceea ce implică faptul că infecția se poate transmite de la animale la oameni în anumite condiții. Deși doar aproximativ 1,2% din totalul celor 157.000 de probe analizate conțin paraziți capabili să infecteze oamenii, cercetătorii consideră că această prevalență impune prudență și o monitorizare atentă a sănătății.
Analiza a relevat că anumite categorii de animale sunt mai vulnerabile la această infecție. Puii de pisică au înregistrat o rată de infectare de 10,7%, o cifră mult mai mare decât cea de 1,3% observată la pisicile de peste 10 ani. De asemenea, masculii au prezentat o probabilitate ușor mai mare de infectare față de femele, iar pisicile nesterilizate au fost mai expuse decât cele sterilizate, cu excepția cazului puiilor.
Factorii de mediu și anotimpul influențează semnificativ răspândirea acestui parazit în populația de feline. Ratele de detecție au fost de 8,1% în timpul iernii, în timp ce vara acestea au scăzut la 4,6%. Cercetătorii explică această variație prin faptul că chisturile de Giardia duodenalis pot supraviețui perioade lungi în medii răcoroase și umede, însă au șanse mai mici de supraviețuire în condițiile de căldură și secitate specifice verii.
Infecțiile cu paraziți protozoari reprezintă o provocare constantă pentru sănătatea publică, având în vedere capacitatea acestora de a infecta o gamă largă de gazde. Simptomele giardiozei includ diaree, dureri abdominale și slăbiciune, iar la animale pot cauza chiar întârzieri în procesul de creștere. Monitorizarea atentă a igienei și a sănătății animalelor de companie rămâne esențială pentru prevenirea transmiterii către oameni.