Un consorțiu internațional de cercetători a realizat un atlas molecular de amploare asupra cortexului prefrontal dorsolateral, oferind detalii despre bolile creierului. Studiul, publicat în revista Nature, a implicat analiza a peste 6,3 milioane de nuclei din țesut cerebral provenit de la aproape 1.500 de persoane. Această cercetare vastă a permis identificarea unor mecanisme biologice comune mai multor afecțiuni, dar și a unor modificări moleculare care sunt specifice fiecărei boli în parte.
Proiectul, denumit PsychAD, a fost susținut de National Institutes of Health (NIH) din Statele Unite și a vizat investigarea mecanismelor biologice din boala Alzheimer, demențele asociate și tulburările neuropsihiatrice. Cercetătorii au utilizat probe de la 1.494 de donatori, cu vârste cuprinse între naștere și 108 ani, asigurând o diversitate genetică sporită prin includerea unor persoane cu ascendență non-europeană. Analiza a acoperit opt afecțiuni diferite, inclusiv boala Parkinson, schizofrenia și tulburarea bipolară.
Rezultatele arată că boala Alzheimer, boala difuză cu corpi Lewy, demența vasculară și boala Parkinson împărtășesc cele mai multe modificări comune ale activității genelor. Aceste procese comune sunt legate de prelucrarea ARN-ului mesager și de localizarea proteinelor în interiorul celulelor, sugerând o posibilă predispoziție genetică comună. În același timp, atlasul a reușit să izoleze modificările unice pentru fiecare boală, oferind o imagine mult mai clară asupra granițelor biologice dintre afecțiunile diagnosticate separat.
În cazul bolii Alzheimer, studiul a demonstrat cum se schimbă populațiile de neuroni, celulele imune și cele asociate vaselor de sânge pe măsură ce boala avansează. În etapele patologice mai avansate, proporția de neuroni este mai redusă, în timp ce celulele implicate în răspunsul imun și funcționarea vaselor de sânge devin mai numeroase. Cercetătorii au observat că boala nu produce o singură modificare care se amplifică, ci implică schimbări succesive în diverse populații celulare.
Această abordare inovatoare permite identificarea unor noi biomarkeri și a unor ținte specifice pentru dezvoltarea viitoarelor tratamente neurologice. Deși atlasul nu este un test de diagnostic sau un tratament nou, el servește drept resursă pentru comunitatea științifică în studiul îmbătrânirii. Identificarea vulnerabilităților moleculare comune ar putea însemna că anumite mecanisme terapeutice ar putea deveni relevante pentru mai multe afecțiuni simultan, adaptându-se proceselor biologice dominante în fiecare etapă.
Analiza moleculară la nivel de celulă individuală reprezintă un pas înainte față de studiile tradiționale care analizau doar regiuni cerebrale întregi. Prin utilizarea tehnologiilor de secvențiere ARN, cercetătorii pot observa exact în ce tip de celulă apare o modificare genetică. Această precizie este esențială pentru înțelegerea modului în care bolile neurodegenerative și psihiatrice produc variații semnificative între diferite tipuri de celule din creierul uman.
context_missing: true