Un an suplimentar de educație ar putea reduce riscul de a dezvolta demență la vârsta înaintată, inclusiv în cazul persoanelor care prezintă o predispoziție genetică. Această descoperire provine dintr-un studiu publicat în revista științifică PNAS, care analizează legătura dintre durata școlarizării și incidența bolilor neurodegenerative. Cercetătorii au reușit să identifice o legătură cauzală, spre deosebire de studiile anterioare care demonstrau doar o simplă asociere între nivelul de educație și riscul scăzut de demență.
Echipa de cercetare a utilizat datele unei reforme educaționale implementate în Marea Britanie în anul 1972. Această schimbare legislativă a crescut vârsta minimă de părăsire a școlii de la 15 la 16 ani în Anglia, Scoția și Țara Galilor. Analiza s-a concentrat pe persoanele născute la sau după data de 1 septembrie 1957, permițând compararea celor care au fost obligate să rămână la școală încă un an cu cei care au putut pleca mai devreme.
Pentru a obține rezultate solide, oamenii de știință au analizat datele a peste 100.000 de participanți din UK Biobank. Diagnosticele de demență au fost identificate prin consultarea istoricului medical, a registrelor spitalicești și a celor de decese. Această metodă, numită experiment natural, a ajutat la reducerea influenței unor factori externi, precum situația socioeconomică sau mediul familial, care de obicei complică interpretarea studiilor observaționale obișnuite în domeniul sănătății.
Rezultatele indică faptul că un an de școlarizare în plus a fost asociat cu o scădere de aproximativ 0,88 puncte procentuale a incidenței cumulate a bolii Alzheimer și a altor forme de demență. Deși această estimare este considerată neobișnuit de mare, cercetătorii subliniază că participanți aveau cel mult 65 de ani la momentul analizei. Urmărirea acestora pe măsură ce înaintează în vârstă va ajuta la stabilirea cu precizie a amploârii efectului pe termen lung.
Un aspect crucial al cercetării este faptul că beneficiul educației a fost observat și la persoanele cu risc genetic ridicat, inclusiv la cele care posedă gena APOE4. Coautorul studiului, Leandro Carvalho, a explicat că, deși genele influențează riscul, acestea nu determină inevitabil apariția bolii. Efectul protector ar putea fi explicat prin factori precum veniturile mai mari, calificările profesionale superioare sau activitățile care stimulează funcțiile cognitive pe parcursul deceniilor.
Studiile de acest tip sunt esențiale pentru înțelegerea modului în care factorii modificabili pot influența sănătatea creierului. În cadrul cercetărilor medicale contemporane, analiza datelor de la baze de date extinse precum UK Biobank permite identificarea unor modele de prevenție care pot ajuta populația la vârste înaintate. Aceste dovezi sugerează că stilul de viață și nivelul de instruire pot juca un rol protector chiar și în fața factorilor genetici.