Tinerii din România au raportat cele mai înalte niveluri de satisfacție privind starea de sănătate din întreaga Uniune Europeană, conform datelor Eurostat. O proporție de 98,2% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 29 de ani afirmă că se bucură de o stare de sănătate bună sau foarte bună. Această percepție pozitivă depășește semnificativ media europeană, care se situează la nivelul de 89,7%, evidențiind un contrast marcat față de alte state membre.
Clasamentul percepției asupra sănătății îi poziționează pe români în fața altor țări, precum Grecia, unde procentul este de 98,1%, sau Croația, cu 95,9%. Situația este surprinzătoare dacă este comparată cu țările din nordul Europei, unde nivelul de satisfacție este mult mai scăzut. În Suedia, doar 74,4% dintre tineri își declară starea de sănătate ca fiind bună, în timp ce în Finlanda acest indicator este de 81,4%, conform informațiilor furnizate de TVR Info.
Statisticienii subliniază însă că aceste cifre reflectă doar percepția subiectivă a cetățenilor, nu rezultatele unor analize medicale concrete. Diferențele observate pot fi cauzate de factori culturali, de nivelul de așteptări sau de modul în care bolile sunt recunoscute și diagnosticate în fiecare țară. Există o discrepanță majoră între această încredere și indicatorii reali de sănătate publică, care indică probleme structurale în sistemul medical românesc, inclusiv în ceea ce privește accesul la tratament.
Datele Comisiei Europene relevă o realitate diferită, evidențiind faptul că speranța de viață în România era de 76,6 ani în 2024, ceea ce înseamnă peste cinci ani sub media Uniunii Europene. În plus, România se află la coada clasamentelor europene prin cele mai mici cheltuieli medicale pe locuitor. Un raport al Comisiei Europene arată că 6% dintre cei care aveau nevoie de îngrijiri medicale în 2024 nu au primit asistența necesară, din cauza costurilor, a distanței sau a timpului de așteptare.
Impactul financiar asupra sănătății este vizibil și în funcție de nivelul veniturilor, chiar și în România. În timp ce la nivel european diferența este pronunțată între cei cu venituri mici și cei cu venituri mari, în România această prăpastie este mai mică, de la 96% la 99,3%. Totuși, în rândul persoanelor expuse sărăciei, procentul celor care nu pot accesa asistența medicală necesară crește semnificativ, ajungând la 16%, ceea ce evidențiază dificultățile de acces pentru grupurile vulnerabile.
Această situație în care percepția pozitivă a tinerilor nu se aliniază cu indicatorii de longevitate și investiții medicale este o problemă de sănătate publică. În contextul european, gestionarea resurselor pentru sănătate și reducerea timpilor de așteptare sunt elemente critice pentru îmbunătățirea reală a calității vieții. Tranziția de la o încredere subiectivă la o sănătate protejată pe termen lung rămâne o provocare majoră pentru sistemul de asistență medicală din România.