Un nou studiu a evidențiat modul în care tratamentul cu semaglutidă, o clasă de medicamente utilizată pentru diabetul zaharat de tip 2 și obezitate, poate influența procesele biologice asociate cu îmbătrânirea. Cercetătorii de la University of California, Berkeley au analizat efectele acestor agoniști ai receptorului GLP-1 asupra șoarecilor de laborator. Experimentul a demonstrat că intervenția poate avea un impact asupra unor caracteristici fizice și metabolice, chiar și atunci când este începută la o vârstă înaintată.
În cadrul experimentului, au fost utilizate șoareci femele cu vârsta de 20 de luni, o etapă avansată a vieții. După o perioadă de trei luni de tratament cu semaglidă, animalele au prezentat rezultate superioare față de grupul de control la nivelul funcției motorii și al funcției musculare. De asemenea, s-a observat o îmbunătățirea memoriei spațiale și o gestionare mai bună a glicemiei. Rezultatele indică faptul că medicamentul a influențat activitatea celulelor stem neuronale și formarea de noi neuroni în hipocampus.
Analiza a arătat că semaglutida a redus consumul alimentar al șoarecilor cu aproximativ 24%. Pentru a verifica dacă efectele sunt cauzate doar de scăderea aportului caloric, cercetătorii au creat un grup de control cu restricție calorică. Deși ambele metode au influențat greutatea, șoarecii tratați cu semaglidă au avut performanțe mai bune la memoria spațială și comportamentul exploratoriu. Acest lucru sugerează că activarea receptorului GLP-1 acționează prin mecanisme biologice care depășesc simpla reducere a energiei consumate.
Pe lângă beneficiile cognitive, tratamentul a influențat și durata de viață a animalelor. În grupul care a primit semaglidă, durata mediană de viață a fost de 834 de zile, comparativ cu 742 de zile în grupul de control. Această diferență de 92 de zile reprezintă o creștere de aproximativ 12% a duratei de viață mediană. Studiul a evidențiat și o reducere a senescenței celulare, a inflamației și a instabilității genomului, procese care sunt de obicei asociate cu înaintarea în vârstă.
Cercetătorii au subliniat că semaglutida acționează asupra receptorilor care reglează glicemia și apetitul, dar acești receptori sunt prezenți în multiple țesuturi. Rafael de Cabo, specialist la National Institute on Aging din cadrul NIH, a menționat că dacă aceste medicamente încetinesc procesul de îmbătrânire, este de așteptat să apară beneficii clinice într-o gamă largă de boli cronice. Totuși, rezultatele sunt strict preclinice și nu pot fi extrapolate la oameni fără studii clinice de lungă durată.
Deși rezultatele sunt promițătoare, studiul a fost realizat exclusiv pe șoareci femele dintr-o singură linie genetică. Nu există dovezi că aceleași efecte ar putea apărea la șoareci masculi sau la oameni. În prezent, medicamentul nu poate fi considerat un tratament împotriva îmbătrânirii pentru populația umană. Este necesară investigarea suplimentară a mecanismelor biologice pentru a înțelege dacă beneficiile observate pot fi aplicate în medicina clinică pentru pacienții vârstnici.