Un nou studiu realizat de Institutul Karolinska, din Suedia, relevă faptul că relația dintre timpul petrecut în fața ecranelor și riscul de depresie sau anxietate la adolescenți este mult mai complexă decât se credea anterior. Cercetarea, publicată în revista Nature Human Behaviour, indică faptul că factorii genetici și condițiile de viață în familie pot explica o parte importantă din asocierile observate între utilizarea excesivă a tehnologiei și problemele de sănătate mintală.
Analiza a inclus peste 21.000 de persoane din perechi de gemeni suedezi, care au fost monitorizați începând cu vârsta de nouă ani, trecând prin perioada adolescenței până la maturitate. Cercetătorii au urmărit modul în care timpul dedicat activităților recreative pe ecrane se corelează cu simptomele de depresie, anxietate sau cu diagnosticele medicale primite ulterior. Această abordare a permis observarea evoluției sănătății mintale pe un interval de timp foarte lung.
La vârsta de 15 ani, datele arată că adolescenții care utilizau ecranele pentru activități interactive mai mult de șase ore pe zi aveau o probabilitate de peste două ori mai mare de a primi un diagnostic de depresie sau anxietate. Aceste activități includ jocurile video, navigarea pe internet și conversațiile online. Această probabilitate este comparată cu cea a celor care utilizau ecranele maximum două ore pe zi, evidențiind un risc sporit pentru utilizatorii intensivi.
Totuși, studiul subliniază că asocierile devin mult mai slabe atunci când sunt comparate gemeni din aceeași familie, în special gemeni identici. Tong Gong, cercetător la Institutul Karolinska și autor principal al studiului, explică faptul că asocierea ar fi putut fi supraestimată deoarece factorii familiali comuni nu au fost luați anterior în calcul. Rezultatele sugerează că predispoziția genetică și mediul de creștere contribuie semnificativ la această legătură observată.
Cercetarea a evidențiat, de asemenea, că tipul de activitate contează enorm pentru sănătatea mintală. Asocierile au fost mult mai puternice în cazul activităților interactive, în timp ce pentru activitățile pasive, precum vizionarea programelor de televiziune sau a materialelor video, legătura a fost mult mai slabă sau chiar absentă. Această distincție între utilizarea activă și cea pasivă este un element cheie în înțelegerea impactului digital asupra adolescenților.
Deși studiul este de tip observațional și nu poate stabili o cauzalitate directă, autorii recomandă ca măsurile de prevenție să nu se concentreze doar pe numărul de ore petrecute online. Recomandările ar trebui să ia în considerare tipul de conținut, motivele utilizării și particularitățile individuale ale fiecărui adolescent. Cercetătorii intenționează să extindă studiul pentru a analiza mai detaliat conținutul urmărit și modul în care acesta înlocuiește alte activități esențiale.