O echipă internațională de cercetători a publicat un studiu amplu despre bolile infecțioase emergente, evidențiind modul în care factorii de mediu și activitatea umană influențează apariția focarelor. Analiza, care a fost publicată în revista Nature, a inclus date despre peste 58.000 de evenimente asociate unor 32 de boli din 169 de țări. Cercetătorii au observat că riscul de apariție a acestor boli variază semnificativ de la o patologie la alta, fiind influențat de o combinație complexă de factori.
Rezultatele cercetării subliniază că riscul de apariție a focarelor este mai ridicat în zonele unde oamenii și animalele domestice trăiesc în proximitatea pădurilor sau în ecosisteme fragmentate. Fragmentarea habitatelor naturale, cauzată de drumuri, așezări umane sau terenuri agricole, creează zone de contact între oameni, animale sălbatice și vectori de transmitere. Pentru boli precum dengue sau boala Lyme, s-au identificat legături clare între această fragmentare și scăderea precipitațiilor pe termen lung.
Un aspect critic identificat în studiu este modul în care accesul la serviciile medicale afectează raportarea cazurilor. Cercetătorii au constatat că numărul focarelor raportate scade, în medie, cu 32% pentru fiecare oră suplimentară necesară deplasării cu un mijloc de transport motorizat până la cea mai apropiată unitate medicală. Această scădere poate varia extrem de mult, de la 1,2% până la 96,7%, în funcție de tipul de boală analizată în cadrul studiului.
Echipa de cercetători, coordonată de experți de la University College London, University of Florida și Yale University, avertizează că regiunile considerate mai puțin afectate ar putea ascunde focare nedectectate. Datele sugerează că zonele izolate, unde deplasarea până la un centru medical poate dura mai mult de o zi, au o capacitate redusă de diagnosticare. Astfel, concentrarea focarelor în orașe poate reflecta mai degrabă o capacitate de supraveghere epidemiologică mai bună decât un risc biologic real.
Studiul a analizat o perioadă vastă, de la anul 1910 până în 2022, incluzând boli transmise de la animale la oameni, precum Ebola și mpox, sau infecții transmise prin vectori, precum febra galbenă și chikungunya. Cercetătorii au evaluat 16 factori sociali și de mediu pentru a înțelege distribuția geografică a acestor boli. Deși majoritatea înregistrărilor provin din anii de după 2000, analiza oferă o perspectivă globală asupra modului în care schimbările climatice și urbanizarea afectează sănătatea.
Prevenirea viitoarelor epidemii necesită implementarea unor strategii adaptate fiecărui context specific, integrând sănătatea oamenilor, a animalelor și a mediului prin abordarea „One Health”. Consolidarea sistemelor de supraveghere și îmbunătățirea accesului la diagnostic sunt esențiale pentru a identifica rapid agenții patogeni. Fără o capacitate de depistare adecvată în zonele izolate, riscul de a omite surse de infecție cu potențial pandemic rămâne ridicat.