Un nou studiu publicat în revista Nature Communications avertizează că singurătatea și izolarea socială pot reduce, în medie, cu aproximativ șase ani durata vieții petrecute fără boli. Cercetătorii au analizat datele provenite de la peste 270.000 de adulți cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani pentru a evalua impactul acestor fenomene asupra sănătății. Rezultatele indică faptul că ambele stări afectează atât sănătatea fizică, cât și pe cea mintală a persoanelor studiate.
Autorul principal al cercetării, Lu Qi, profesor la Universitatea Tulane, a subliniat că izolarea socială și singurătatea pot avea un impact semnificativ asupra speranței de viață fără boli. Studiul face o distincție clară între izolarea socială, definită prin contactele limitate cu alte persoane, și singurătatea, care reprezintă experiența subiectivă de deconectare. Cercetătorii au observat că asocierile sunt mai puternice în ceea ce privește pierderea anilor fără tulburări psihice, precum depresia sau anxietatea, comparativ cu bolile fizice.
Impactul asupra sănătății variază semnificativ în funcție de gen, bărbații și femeile fiind afectați în moduri diferite. În cazul femeilor, singurătatea și izolarea socială sunt asociate cu 2,4 ani petrecuți într-o stare precară de sănătate fizică și 3,7 ani în stare precară de sănătate mintală. La bărbați, aceste fenomene sunt corelate cu pierderea a 1,7 ani de viață fără boli fizice și cu o pierdere de 5,8 ani de viață fără tulburări psihice.
Bărbații prezintă o probabilitate mai mare de a se confrunta simultan cu singurătatea și izolarea socială, având totodată mai puține resurse sociale, materiale și economice. De asemenea, aceștia tind să obțină scoruri mai mici în ceea ce privește stilul de viață sănătos. Cercetătorii explică aceste diferențe prin modul în care genurile obțin sprijin: bărbații se bazează pe prezența fizică și interacțiuni frecvente, în timp ce femeile acordă o importanță mai mare sprijinului emoțional.
Deși menținerea unui stil de viață sănătos poate atenua anumite efecte negative ale izolării sociale, acest lucru nu pare să compenseze impactul singurătății. La vârsta de 50 de ani, persoanele care se confruntă cu ambele probleme au mai puțini ani de viață fără boli cronice majore față de cei care nu le experimentează. Această constatare subliniază dificultatea de a contracara efectele psihologice ale sentimentului de singurătate prin simple măsuri de igienă a stilului de viață.
Problemele de sănătate mentală și izolarea socială sunt subiecte de interes global, fiind strâns legate de evoluția demografică și de modul în care societatea gestionează relațiile interpersonale. În contextul schimbărilor sociale, înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru prevenirea bolilor cronice și a tulburărilor psihice care pot afecta calitatea vieții pe termen lung, indiferent de vârstă sau de resursele economice disponibile.