Ruptura de menisc este un traumatism care generează adesea teama de a ajunge la o intervenție chirurgicală pentru implantarea unei proteze. Totuși, diagnosticarea timpurie a acestei leziuni a cartilajului din genunchi oferă șanse semnificativ mai mari de tratament adecvat. Primele luni de la constatarea problemei pot decide starea articulației pentru următorii trezeci de ani, evitând pierderea iremediabilă a țesutului articular.
Leziunea apare, de cele mai multe ori, ca urmare a unei mișcări bruște sau a uzurii cauzate de înaintarea în vârstă. Fiecare genunchi dispune de două meniscuri, unul intern și unul extern, care sunt structuri din fibrocartilaj situate între femur și tibie. Acestea au rolul de a prelua presiunea și de a o distribui pe o suprafață mare, protejând cartilajul articular și asigurând stabilitatea și lubrifierea articulației.
Localizarea rupturii este un factor critic pentru succesul tratamentului, deoarece vascularizația meniscului este prezentă în principal în treimea sa periferică. Rupturile din această zonă au cele mai bune șanse de vindecare și pot fi suturate, spre deosebire de cele din centru unde capacitatea de vindecare scade. Deși s-a crezut că zonele lipsite de vase de sânge nu pot fi reparate, studiile recente și experiența practică arată că lucrurile nu sunt atât de categorice.
Simptomele care indică o problemă meniscală includ durerea pe linia articulației, umflarea genunchiului după câteva ore și senzația de agățare sau de click în timpul mișcării. Un semn de alarmă care impune un consult rapid este blocajul articular, situația în care un fragment de menisc se interpus între suprafețele osoase. În astfel de cazuri, genunchiul rămâne îndoit și nu mai poate fi întins complet, ceea ce necesită intervenție chirurgicală.
În procesul de diagnosticare, RMN-ul este esențial pentru a determina dacă ruptura este stabilă sau deplasată și dacă se află într-o zonă vascularizată. Totuși, rezultatul RMN-ului trebuie interpretat împreună cu examenul clinic, deoarece un studiu american a arătat că 61% dintre persoanele cu ruptură de menisc la RMN nu au avut nicio durere în luna anterioară. Radiografia rămâne obligatorie pentru pacienții de peste 40 de ani pentru a verifica prezența artrozei.
Obiectivul principal al medicilor este sutura meniscului, deoarece genunchii la care meniscul a fost păstrat îmbătrânesc mai bine decât cei la care s-a realizat rezecția. La pacienții operați devreme, aproape nouă din zece rupturi au putut fi reparate, în timp ce la cei operați târziu, succesul suturii scade la mai puțin de jumătate. Amânarea tratamentului poate transforma o ruptură reparabilă într-una care necesită îndepărtarea fragmentului și duce la pierderea cartilajului.