Rogobete a propus o schimbare de paradigmă în ceea ce privește reforma sistemului de săn care să nu se limiteze doar la reducerea cheltuielilor. Conform fostului ministru, strategia națională ar trebui să se concentreze pe atragerea de capital și pe crearea de valoare economică. Această abordare ar implica dezvoltarea capacității de producție pentru medicamente și produse medicale prin intermediul unor parteneriate strategice între sectorul public și cel privat.
O componentă esențială a strategiei propuse de Rogobete este extinderea numărului de studii clinice desfășurate în România. Prin atragerea de investiții în medicamente inovatoare, pacienții ar putea beneficia de un acces mai rapid la terapii moderne de ultimă generație. În același timp, acest proces ar putea atrage investiții private către spitale și centre universitare, susținând astfel cercetarea medicală și creând noi locuri de muncă înalt calificate.
Fostul ministru pune un accent deosebit pe dezvoltarea infrastructurii de diagnostic și a programelor de screening. Rogobete pledează pentru crearea unor mecanisme de finanțare destinate laboratoarelor și echipamentelor de diagnostic, argumentând că depistarea timpurie a bolilor este crucială. Această strategie ar putea reduce presiunea asupra sistemului medical, deoarece tratamentele pentru boli descoperite în stadii incipiente sunt mai puțin complexe decât cele pentru afecțiuni avansate.
Dezvoltarea industriei medicale ar putea genera efecte economice și în alte sectoare, precum industria chimică, energia, IT-ul, logistica, construcțiile sau mediul universitar. Rogobete susține că România ar putea combina capitalul privat cu fondurile europene și investițiile publice pentru a atinge aceste obiective. El subliniază că „Sănătatea nu este doar o cheltuială. Sănătatea poate produce creștere economică”, oferind o perspectivă de dezvoltare a capacităților de producție naționale.
Propunerea sa vine într-un moment în care a criticat politicile de reducere a cheltuielilor din sistemul sanitar. În perioada în care a condus Ministerul Sănătății, accentul a fost pus pe investiții în echipamente și laboratoare destinate componentei de prevenție și screening. Această viziune pune în prim plan importanța investițiilor în infrastructura de diagnostic pentru a asigura o gestionare mai eficientă a resurselor medicale și a siguranței de aprovizionare.
În contextul actual al discuțiilor despre finanțarea sistemului medical, aceste declarații subliniază necesitatea unei viziuni de lungă durată. În timp ce dezbaterea publică se concentrează adesea pe bugetul curent, propunerea lui Rogobete vizează transformarea sectorului într-un motor de creștere prin parteneriate public-private. Această abordare ar putea asigura atât stabilitatea clinică, cât și o dezvoltare economică sustenabilă pentru întregul ecosistem de sănătate din România.