Procedura de adiție de os este necesară în situațiile în care volumul de țesut osos din zona în care trebuie fixat un implant este insuficient pentru a asigura stabilitatea acestuia. Această necesitate apare frecvent atunci când un dinte lipsește de o perioadă lungă de timp, modificând atât durata totală a tratamentului, cât și bugetul final al pacientului. Identificarea exactă a necesității acestui pas se realizează prin efectuarea unei tomografii înainte de începerea procesului de implantare.
Procesul de retragere a osului este unul rapid după pierderea unui dinte, deoarece osul se menține doar prin solicitarea mecanică oferită de acesta la fiecare mușcătură. Conform unei analize publicate în Clinical Oral Implants Research în 2012, la doar șase luni de la extracție, osul poate pierde între 29% și 63% din lățime și între 11% și 22% din înălțime. Chiar și la trei luni după pierderea dentului, lățimea osoasă scade deja cu aproximativ 32%, ceea ce face evaluarea timpurie esențială.
Statistici recente indică faptul că această intervenție este mult mai comună decât se crede în cazul pacienților care doresc implanturi. O clinică universitară din Berna a raportat că 60,8% dintre implanturile puse între anii 2014 și 2016 au necesitat o formă de adiție osoasă, iar în zona dinților din față de sus acest procent a ajuns la 83,5%. Totuși, studiul precizează că în doar 7% din cazuri a fost necesară o intervenție separată înainte de implant, restul fiind realizate în timpul punerii implantului.
Există mai multe metode de abordare, precum regenerarea osoasă ghidată, unde se folosește os artificial protejat de o membrană, sau ridicarea de sinus pentru molarii de sus. În cazul ridicării de sinus, tehnica internă oferă o rată de supraviețuire a implanturilor de 92,8% la trei ani, în timp ce tehnica externă are o medie de 90,1%, valoare care crește la 98,3% atunci când se utilizează implanturi cu suprafață tratată și membrană. Rezultatele acestor tehnici sunt considerate foarte bune, depășind frecvent pragul de 90% de succes.
Costul final al tratamentului este influențat direct de complexitatea procedurii și de cantitatea de material necesar pentru refacerea volumului pierdut. Deoarece adiția de os reprezintă o etapă suplimentară față de implant, bont și coroană, aceasta apare ca o linie separată în devizul financiar al pacientului. Prețurile variază în funcție de tipul de adiție ales și de tehnica de ridicare a sinusului, fiind necesară o evaluare tomografică completă pentru a stabili un plan de tratament cu preț fix și definit.