Prințul Harry a oferit detalii despre starea sa de sănătate mintală într-un interviu acordat profesoarei de neuroștiințe Mary-Frances O’Connor. Discuția, care a fost publicată pe platforma educațională MasterClass, abordează perioadele dificile prin care a trecut ducele de Sussex după ce a părăsit Marea Britanie împreună cu Meghan Markle. Acesta a descris un episod de depresie care a durat aproximativ două săptămâni, survenit în contextul schimbării radicale de mediu și de stil de viață.
După ce familia regală a renunțat la îndatoririle oficiale la începutul anului 2020, Harry și Meghan s-au mutat inițial pe insula Vancouver, în Canada, alături de fiul lor, Archie. În acest nou cadru, prințul a resimțit o scădere bruscă a nivelului de adrenalină, după ce organismul său fusese supus unui stres prelungit în perioada de activitate regală. Harry a declarat că, în doar două sau trei zile de la sosirea în Canada, a experimentat această cădere a nivelului de adrenalină, un fenomen pe care nu îl mai trăise niciodată.
Impactul acestui proces fiziologic a fost atât de sever încât prințul a simțit că nu mai poate desfășura activitățile sale obișnuite. El a explicat faptul că se simțea „inutil în casă” și că avea nevoie de stres pentru a obține adrenalina necesară funcționării creierului. Această stare de epuizare și lipsă de energie l-a determinat să cadă într-o depresie care a persistat timp de aproximativ două săptămâni, lăsându-l cu sentimentul că nu poate funcționa fără stimulul oferit de stres.
În cadrul aceleiași discuții, Harry a abordat și impactul emoțional profund provocat de moartea mamei sale, prințesa Diana, survenită în accidentul de mașină de la Paris din 1997. Prințul, care avea doar 12 ani la acea vreme, a recunoscut că a încercat să își represe sentimentele timp de aproape două decenii. El a menționat că a încercat să fugă de aceste emoții chiar și prin experiențele militare din Afganistan, unde a servit de două ori la vârsta de 20 de ani, însă suferința nu a dispărut.
Prințul a descris o stare de amorțire emoțională, alimentată de sentimentele de neloialitate și vinovăție față de mama sa. El simțea că trebuie să rămână trist pentru a-i demonstra dorința de a-i păstra memoria vie. Procesul de vindecare a început prin terapia care i-a recomandat utilizarea parfumului mamei sale pentru a declanșa amintirile. Acest exercițiu i-a permis să deblocheze emoțiile reprimate și să realizeze că prințesa Diana își dorea, în realitate, ca el să fie fericit.
Tragedia care a marcat viața prințesei Diana în 1997 a rămas un punct de cotitură pentru familia regală britanică. Accidentul de mașină de la Paris a schimbat cursul vieții multor persoane implicate și a generat o atenție mediatică fără precedent asupra modului în care membrii regiei gestionează pierderile personale și presiunea publică în contextul unei monarhii tradiționale.