Povestea lui Alexandru este cea a unui copil cu o inteligență remarcabilă și o mare nevoie de afecțiune, care se confruntă cu respingerea din partea societății. Diagnosticul de tulburare din spectrul autist a fost primit de mama sa când acesta avea doar doi ani și opt luni. Această schimbare radicală a forțat familia să înfrunte o realitate marcată de întrebări despre viitorul copilului, de independența acestuia și de capacitatea instituțiilor de a oferi sprijin concret.
După un an de terapie intensă, Alexandru a reușit să înceapă să vorbească, un moment considerat o victorie majoră pentru mama sa. Totuși, parcursul a fost marcat de provocări constante, inclusiv dificultăți de adaptare la grădiniță și refuzuri din partea unor instituții de educație. Mama a constatat că dreptul la educație nu garantează întotdeadeauna acceptarea copilului, fiind nevoită să explice constant diagnosticul pentru a evita excluderea prematură a fiului său.
În perioada școlii, mediul agitat al clasei a devenit copleșitor pentru Alexandru, care manifesta agitație sau încercări de a se ascunde sub bancă. Mama a căutat soluții precum afterschool-uri sau însoțitori școlari, însă a întâlnit situații de izolare, precum momentul în care copilul a rămas singur în timp ce ceilalți mergeau la loc de joacă. Aceste experiențe de singurătate au lăsat urme profunde în copil, deși nu apar în documentele medicale.
Succesul a venit parțial prin intermediul Andreea, o însoțitoare școlară care i-a permis lui Alexandru să învețe să își exprime nevoile, cum ar fi cererea de a ieși cinci minute din clasă. Această formă de sprijrij l-a ajutat să devină mai autonom, culminând cu momentul în care a declarat că se poate descurca fără ajutor. Totuși, progresul este fragil și depinde de continuitatea terapiilor, care este adesea afectată de proceduri administrative lungi.
Costurile pentru gestionarea nevoilor sale sunt extrem de ridicate, atingând sume de peste 10.000 de lei pe lună în anul 2026. Această sumă include aproximativ 5.700 de lei pentru terapii și afterschool, la care se adaugă între 5.000 și 6.000 de lei pentru un însoțitor școlar. Pe lângă presiunea financiară, mama lui Alexandru gestionează o sarcină dublă, fiind nevoită să fie simultan părinte, îngrijitor, administrator și mediator în fața unui sistem complex.
În România, procesul de integrare pentru copiii cu dizabilități implică adesea o discrepanță între drepturile legale și aplicarea lor practică. Deși există certificate de handicap și planuri de intervenție, familiile se confruntă cu bariere administrative și lipsa de înțelegere în mediul școlar. Această situație pune în evidență necesitatea unei incluziuni reale, care să depășească simpla prezență în catalogul școlar și să ofere suport concret pentru dezvoltarea autonomiei copilului.