Plantele medicinale utilizate de generații întregi de români, precum mușețelul, sunătoarea, cimbrișorul sau menta, se confruntă cu o amenințare reală de dispariție. Schimbările climatice și invazia unor specii străine pot transforma în rarități plante care au fost considerate banale pentru tratarea afecțiunilor stomacale, dermatologice sau a răcelilor. Această transformare ecologică afectează atât flora spontană, cât și resursele genetice din culturile agricole utilizate în medicină.
Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale din Buzău, a semnalat o pierdere accelerată a resurselor genetice din flora autohtonă. Specialistul subliniază că degradarea habitatelor și lipsa unor măsuri de protecție aduc prejudicii numeroaselor specii. Pe lângă fenomenul de secetă și temperaturile extreme, flora locală este pusă la încercare de prezența plantelor invazive, care concurează agresiv pentru resurse esențiale precum apa și lumina.
Cercetătorii de la Universitatea din București au identificat 110 specii de plante alogene, dintre care 52 sunt considerate invazive. Printre acestea se numără Ailanthus altissima, cunoscută sub numele de cenușar sau Arborele Paradisului, o specie originară din Asia care se răspândește rapid în România. Această plantă poate ocupa zone protejate sau marginea pădurilor, eliminând vegetația locală prin viteza de creștere și capacitatea sa de regenerare.
Pe lista speciilor invazive prezente în țară se regăsesc și Asclepias syriaca, Impatiens glandulifera sau Elodea nuttallii, o plantă acvatică ce afectează ecosistemele umede. Paulina Anastasiu, specialist în plante invazive, a coordonat un studiu național publicat în 2024 care confirmă aceste riscuri. Cercetătorii avertizează că aceste specii reprezintă o provocare majoră pentru biodiversitatea României și devin extrem de dificil de eradicat odată ce s-au stabilit.
Problema nu este doar una de natură ecologică, ci și una de interes pentru industria farmaceutică și cosmetică. Un studiu publicat în revista Hop and Medicinal Plants indică faptul că supracolectarea și fragmentarea habitatelor contribuie la declinul plantelor medicinale. Dacă aceste tendințe nu sunt oprite, rețetele tradiționale și practicile populare bazate pe aceste resurse ar putea rămâne doar în cărți sau în colecțiile de laborator.
Biodiversitatea plantelor medicinale este un pilon esențial pentru sănătatea publică și tradiția culturală a României. Protejarea acestor specii necesită monitorizare permanentă pentru a preveni modificarea structurii ecosistemelor locale. Combaterea plantelor invazive și gestionarea corectă a resurselor genetice sunt pași critici pentru a asigura disponibilitatea acestor plante în viitorul generațiilor următoare.