În România trăiau, în cursul anului trecut, peste 288.000 de persoane care sufereau de demență. Din acest număr total de pacienți, o parte semnificativă de 195.000 de persoane erau femei afectate de boala Alzheimer. Situația medicală este monitorizată de specialiști care subliniază impactul major al acestor afecțiuni asupra populației, evidențiind în același timp o distribuție demografică specifică în rândul celor diagnosticați cu această problemă de sănătate.
Specialiștii au tras un semnal de alarmă privind modul în care sunt gestionate aceste cazuri în țară, deoarece 9 din 10 pacienți cu demență sunt îngrijiți acasă. Acest procent de îngrijire la domiciliu este mult peste media raportată în Europa de Vest. Pe lângă presiunea de îngrijire, familiilor le revine și o povară financiară considerabilă, deoarece acestea suportă mai mult de jumătate din costurile medicale directe, care includ achiziția de medicamente și efectuarea investigațiilor necesare.
Un aspect îngrijorător menționat de experți este faptul că anumite forme ale bolii pot apărea la vârste surprinzător de tinere, în intervalul 30-40 de ani. În aceste cazuri, componenta ereditară poate juca un rol important în declanșarea simptomelor. Pentru a identifica corect boala, medicul Dan Mitrea explică faptul că se utilizează teste neurocognitive specifice, sub formă de chestionare, aplicate pacienților care prezintă pierderi de memorie sau dificultăți în îndeplinirea activităților de rutină.
După evaluarea inițială, procesul de diagnosticare continuă prin verificarea existenței unor biomarkeri în sânge sau în lichidul cefalorahidian. Dacă acești biomarkeri sunt pozitivi, medicii pot discuta despre posibile intervenții terapeutice specifice. În caz contrar, este necesară o investigare suplimentară pentru a identifica alte surse ale declinului cognitiv observat la pacient. Această abordare riguroasă este esențială pentru a diferenția între diversele tipuri de tulburări neurologice și pentru a stabili un tratament adecvat.
La nivel global, demența este recunoscută drept a șaptea cauză de deces. În contextul european, această afecțiune, împreună cu boala Parkinson, generează cea mai mare povară de dizabilitate în rândul persoanelor de peste 70 de ani. Această statistică subliniază necesitatea unor sisteme de suport medical și social mai robuste, capabile să răspundă nevoilor unei populații îmbătrânite care se confruntă cu boli degenerative complexe și costisitoare.
Problema demenței se încadrează într-un context de sănătate publică globală, unde bolile neurodegenerative devin tot mai frecvente pe măsură ce speranța de viață crește. Deși sistemele de sănătate din țările dezvoltate au protocoale de suport, în România presiunea pe rețelele de îngrijire familială rămâne extrem de ridicată, afectând atât stabilitatea economică a gospodăriilor, cât și calitatea vieții pacienților.