O nouă cercetare științifică demonstrează că menopauza nu reprezintă sfârșitul activității biologice a ovarelor, așa cum se credea anterior. În loc să devină organe inerte, similare cu apendicele, ovarele par să treacă printr-o schimbare de rol funcțional. Studiul, publicat în revista Aging Cell, sugerează că aceste organe continuă să comunice cu alte sisteme ale corpului, precum creierul sau oasele, influențând modul în care femeile îmbătrânesc.
Birgit Schilling de la Institutul Buck și biologul reproductiv Francesca Duncan de la Universitatea Northwestern au condus această investigație detaliată. Ele au utilizat spectrometria de masă pentru a analiza profilele proteice ale ovarelor sănătoase extrase de la 28 de femei aflate la postmenopauză. Cercetătorii au împărțit probele în funcție de vârsta donatoarelor, incluzând grupuri de vârstă de 50-59 de ani, 60-69 de ani și peste 70 de ani, pentru a observa evoluția biologică.
Rezultatele au evidențiat un set de șaptesprezece proteine care caracterizează schimbarea progresivă a țesutului ovarian odată cu vârsta. La femeile din grupul de 50-59 de ani, s-au observat proteine legate de reglarea ARN-ului, ADN-ului și menținerea structurii celulare. Pe de altă parte, la femeile de peste 70 de ani, proteinele predominante sunt implicate în metabolismul lipidelor, imunitatea înnăscută și procesele de inflamație, confirmând faptul că organul rămâne activ.
Această activitate continuă poate explica creșterea riscului de cancer ovarian după menopauză. Modificările la nivelul celulelor imunitare și al țesutului creează un mediu inflamator și fibrotic, prin încărcarea matricei extracelulare cu colagen, un mediu preferat de celulele canceroase. Deși probele studiate nu prezentau tumori, proteinele asociate cu cancerul ovarian au fost găsite în abundență, în special la femeile de peste 60 de ani, oferind noi direcții pentru biomarkeri.
Cercetarea oferă posibilitatea de a ținti terapeutic ovarul care îmbătrânește pentru a reduce riscul de dezvoltare a tumorilor. Francesca Duncan a menționat că această „a treia lovitură” pentru cancerul ovarian, după factorii genetici și de mediu, poate fi abordată prin noi strategii medicale. Stabilirea acestei hărți a îmbătrânirii ovariene este esențială pentru îmbunătățirea îngrijirii sănătății în anii post-reproductivi ai femeilor.
Înțelegerea proceselor biologice din perioada postmenopauză devine tot mai critică pe măsură ce speranța de viață a populației globale crește constant. Cu un număr tot mai mare de femei care trăiesc mult după perioada fertilă, studiul subliniază necesitatea de a înțelege cum organele care nu mai produc ovule continuă să influențeze sănătatea sistemică și riscurile de boli cronice sau neoplazice.