Cristina Chiosea, o pianistă și percuționistă de 33 de ani originară din București, își propune să introducă muzicoterapia în spitalele din România. După ce a studiat pianul și percuția în Austria, aceasta s-a format special în muzicoterapie în Belgia și Germania. Deși în prezent această activitate nu este recunoscută ca profesie oficială în țară, tânăra a decis să revină în România pentru a deschide un cabinet dedicat utilizării terapeutice a sunetului.
Parcursul academic al Cristinei Chiosea a inclus studii la LUCA School of Arts din Leuven și un master la Universität der Künste din Berlin. Formarea sa profesională a îmbinat discipline medicale și psihologice, precum psihiatria, psihopatologia și psihologia dezvoltării, cu metode de muzicoterapie și psihoterapie. În perioada studiilor, ea a desfășurat practica clinică în instituții medicale din Viena și Berlin, lucrând cu copii cu tulburări de neurodezvoltare și cu pacienți adulți din secții de psihiatrie.
Scopul principal al muzicoterapiei este sprijinirea comunicării, a exprimării emoționale și a dezvoltării abilităților cognitive sau motorii. Prin exerciții ritmice și utilizarea instrumentelor, terapia poate ajuta la controlul corporal, orientarea în spațiu și îmbunătățirea echilibrului. Pentru copiii care întâmpină dificultăți în comunicarea verbală, muzica poate deveni un punct de plecare prin gesturi sau sunete. Cristina Chiosea subliniază că procesul nu urmează o rețetă universală, fiind adaptat nevoilor fiecărei persoane.
Pentru ca acest domeniu să fie implementat în sistemul medical românesc, este necesară recunoașterea și reglementarea profesiei. Specialistul propune stabilirea unor standarde clare de formare și de practică profesională pentru a proteja atât beneficiarii, cât și terapeuții. De asemenea, este necesară amenajarea unor spații sigure și dotate cu instrumente adecvate. Pe termen lung, Cristina Chiosea își dorește ca ședințele de muzicoterapie să poată fi decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate.
În prezent, accesul la astfel de servicii în România depinde de plata individuală sau de proiecte punctuale, deoarece spitalele nu dispun de finanțări dedicate pentru instrumente. Cristina Chiosea își dorește să dezvolte o colaborare directă cu un spital din țară pentru a integra muzicoterapia ca intervenție complementară tratamentelor medicale. Ea subliniază că participarea la ședințe nu necesită abilități muzicale prealabile, deoarece accentul nu cade pe interpretarea corectă sau frumoasă a muzicii.
În sistemul de sănătate din România, integrarea unor noi metode terapeutice necesită adesea reglementări legislative și bugetare specifice. Deși discuțiile privind securitatea și stabilitatea țării sunt prezente în spațiul public, dezvoltarea serviciilor medicale complementare rămâne un pas esențial pentru modernizarea îngrijirii pacienților. Implementarea unor practici interdisciplinare, precum cea propusă de Cristina Chiosea, ar putea îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pentru persoanele cu nevoi speciale sau cu afecțiuni psihice.