La nivel mondial, se efectuează anual peste 300 de milioane de intervenții chirurgicale, însă cercetătorii alertează că numeroase proceduri sunt inutile sau chiar periclitează sănătatea pacienților. Deși multe operații salvează vieți, specialiștii medicali își pun întrebări privind beneficiile reale ale procedurilor care nu sunt vitale. Situația este complicată de lipsa studiilor clinice randomizate, care până acum au făcut dificilă compararea stării pacienților înainte și după intervenție.
O evoluție importantă este creșterea numărului de studii clinice randomizate finanțate de Institutul Național pentru Cercetare în Sănătate și Îngrijire din Marea Britanie, care a trecut de la 34 în 2011 la 188 în 2023. Aceste date revoluționează domeniul medical, demonstrând că anumite proceduri, precum extirparea apendicului inflamat, nu sunt mai benefice pentru majoritatea oamenilor decât un tratament cu antibiotice. Alte tehnici, precum fuziunea spinală, au efecte care nu pot fi diferențiate de cele ale placebo-ului.
Unele intervenții pot avea consecințe grave, agravând problemele de sănătate în loc să le rezolve. Un studiu din Marea Britanie a indicat că operațiile pentru cancerul de prostată nu au influențat rata mortalității pe parcursul a 15 ani, dar au provocat probleme urologice și sexuale. Totodată, o cercetare din Finlanda despre o procedură la genunchi a arătat că pacienții operați au prezentat mai multe probleme după zece ani decât cei care au primit doar o intervenție simulată.
Efectul placebo joacă un rol crucial în percepția pacienților despre succesul unei operații. Un studiu publicat în revista JAMA a analizat 100 de studii clinice și a relevat că două treimi din îmbunătățirile resimțite se datorează capacității corpului de a se vindeca singur sau efectului placebo. Doar o treime din beneficiile raportate provin efectiv din procedura chirurgicală în sine, ceea ce explică de ce mulți pacienți cred că s-au simțit mai bine după intervenție.
Chirurgii tind să supraestimeze beneficiile procedurilor pe care le practică de ani de zile. Conform lui Stefan Lohmander de la Universitatea Lund din Suedia, acest lucru se întâmplă pentru că pacienții care se întorc la control sunt, în principal, cei care s-au îmbunătățit. De asemenea, mulți pacienți evită să își exprime nemulțumirea pentru a nu-și dezamăgi medicii, factor care influențează percepția chirurgilor asupra eficienței propriilor intervenții medicale.
În prezent, doar 1% din studiile clinice randomizate privind procedurile pentru durerile musculo-scheletice cronice compară efectele operației cu cele ale unei intervenții fără chirurgie. Această lipsă de date comparative face ca multe tehnici neesențiale să fie aplicate în continuare. În sistemele medicale unde medicii primesc salarii fixe, precum în Marea Britanie, numărul operațiilor recomandate scade mai rapid decât în țări precum SUA, unde medicii sunt plătiți per procedură efectuată.