Numărul operațiilor de transplant de inimă realizate în România a scăzut în ultimele luni, după un început de an considerat promițător. În perioada de la începutul anului până în prezent, în țară s-au efectuat doar 7 operații de transplant de cord. Din acest număr total de intervenții, 3 dintre acestea au fost realizate în cadrul Spitalului Floreasca din Capitala țării. Această scădere a activității de transplant cardiac reprezintă o provocare pentru sistemul medical român.
Paradoxul actual nu este cauzat de o lipsă de donatori, ci de numărul insuficient de receptori disponibili. Medicii se confruntă cu situația în care există inimi disponibile, dar nu există pacienți pregătiți pentru a le primi. Această problemă persistă în ciuda eforturilor depuse de Agenția Națională de Transplant și de coordonatorii de transplant pentru dezvoltarea activității. Lipsa pacienților compatibili face ca inima prelevată să nu poată fi utilizată în cadrul rețelei naționale.
Din cauza acestui deficit de receptori, România se află în situația de a exporta inimi prin intermediul rețelei Eurotransplant. Atunci când apar donatori, dar nu există pacienți compatibili în țară, organele sunt trimise în Europa. Cele mai frecvente destinații pentru aceste inimi sunt Germania și Franța. Acest proces este facilitat de tehnologii moderne care permit păstrarea funcției inimii pe durata transportului.
Echipele medicale din Germania sau Franța vin adesea în România pentru a prelua organele prin sisteme de perfuzie. Această tehnologie permite prelungirea timpului de ischemie dintre momentul recoltării și cel al implantării. Situația în care există donatori în cele trei centre de transplant de cord din țară, dar lipsesc pacienții compatibili, este raportată ca fiind frecventă. Astfel, inima rămâne funcțională într-o mașină până la preluarea de către echipele străine.
Comparația cu alte state europene evidențiază diferențele de performanță în acest domeniu medical. Slovenia este menționată ca fiind țara cu cel mai mare număr de transplante cardiace raportat la populație, deși are un număr de locuitori mult mai mic decât România. În Slovenia se efectuează aproximativ 30 de transplante pe an pentru o populație de 2-3 milioane de persoane. Succesul lor se datorează utilizării rețelei de clinici și secțiilor de cardiologie pentru selectarea și pregătirea pacienților.
Activitatea de transplant în România este coordonată pentru a respecta standardele de compatibilitate și siguranță medicală. Procesul de identificare a donatorilor se realizează în condiții de moarte cerebrală, însă succesul intervenției depinde critic de prezența unui receptor adecvat. Dezvoltarea acestui sector medical necesită o pregătire riguroasă a pacienților pentru a asigura o rată de succes ridicată în urma implantării organelor.