O echipă de cercetători, sub coordonarea profesorului de psihiatrie de la Universitatea Stanford, Sergiu Pașca, a reușit crearea unor șoareci cu un creier alcătuit, în proporție de aproximativ jumătate din volum, din țesut uman. Această abordare inovatoare vizează înțelegerea și dezvoltarea unor noi tratamente pentru diverse afecțiuni neurologice, precum schizofrenia, epilepsia, paralizia cerebrală, dizabilitatea intelectuală și formele rare de demență. Experimentul reprezintă un pas important în accesarea cercetării directe asupra funcționării creierului uman.
Pentru a permite dezvoltarea țesutului uman, cercetătorii au utilizat șoareci modificați genetic astfel încât să se nască fără cortex cerebral sau hipocamp. În urma procedurii, șoarecii au primit injecții cu organoizi cerebrali umani, creați prin reprogramarea unor celule de piele. În total, rozătoarele au primit aproximativ 14 milioane de celule care înlocuiesc țesutul propriu, iar aproape patru milioane de celule umane au ocupat aproximativ jumătate din volumul creierului, integrându-se în sistemul circulator al animalelor.
Sergiu Pașca a subliniat că scopul este de a face anumite aspecte ale dezvoltării creierului accesibile investigațiilor, deoarece medicina actuală dispune de mai puține tratamente în neurologie și psihiatrie față de alte ramuri. În cadrul studiului, s-a observat că țesutul uman este imatur, comparabil cu cel de la jumătatea unei sarcini umane. Totuși, cercetătorii au identificat și neuroni von Economo, celule rare observate anterior doar la examenele post-mortem, care sunt relevante în cazul demenței frontotemporale.
Experimentul a inclus și testarea vulnerabilității celulelor nervoase umane prin expunerea șoarecilor la un nivel scăzut de oxigen timp de cinci ore. Această metodă ajută la înțelegerea impactului privării de oxigen asupra dezvoltării, un factor care poate cauza paralizie cerebrală. Deși șoarecii par normale, aceștia prezintă o deplasare cu mai multă precauție și probleme de memorie, indicând faptul că țesutul uman s-a integrat în circuitele lor cerebrale și în măduva spinării.
Metoda a generat discuții etice privind posibilitatea ca acești organoizi să dobândească conștiință sau să simtă durerea. Expertul Emily Jackson a subliniat importanța monitorizării atentă a bunăstării animalelor. De asemenea, Madeline Lancaster a menționat că, deși abordarea este artificială, ea poate ajuta la îmbunătățirea modelelor de dezvoltare a creierului. Obiectivul pe termen lung al cercetătorilor rămâne dezvoltarea unor soluții in vitro, care să reducă necesitatea experimentelor pe animale.
Acest progres în neuroștiințe vine într-un context în care tehnologiile de monitorizare și cercetarea biologică sunt tot mai prezente în actualitatea globală. În timp ce unele discuții recente în spațiul informațional au vizat evenimente precum incidentul dronelor deasupra Republicii Moldova sau dezvoltarea tehnologică, experimentele de tip organoid rămân un subiect de interes pentru viitorul medicinei de precizie și al tratamentelor pentru bolile neurodegenerative.
context_missing: true