Din totalul de 17.450 de cabinete stomatologice care funcționează în România, doar 3.737 au în prezent un contract activ cu Casa de Asigurări. Această situație limitează accesul pacienților la servicii decontate, chiar dacă aceștia plătesc contribuții la asigurările de sănătate. Mulți medicii aleg să nu lucreze în sistemul public, fapt ce afectează disponibilitatea tratamentelor pentru o mare parte din populație, în special în anumite județe unde serviciile nu sunt deloc contractate.
Unul dintre motivele principale invocate de medici este nivelul decontărilor extrem de scăzut de către Casa de Asigurări. Conform medicului Smărăndița Păcuraru, vicepreședinta Colegiului Medicilor Stomatologi, sumele primite nu acoperă nici măcar costurile reale de funcționare ale unui cabinet. Cheltuielile cu consumabilele, întreținerea aparaturii, utilitățile, impozitele și alte contracte necesare au crescut semnificativ în ultima perioadă, făcând ca decontările actuale să fie insuficiente pentru menținerea activității.
Sistemul de decontare este afectat și de o grilă de servicii tot mai restrânsă, care a scăzut de la 94 de manopere în anul 1999 la doar 32 de servicii în prezent. De asemenea, regulile de raportare sunt problematice; de exemplu, dacă apare o nouă leziune carioasă pe același dinte într-un interval scurt, medicul nu mai poate deconta tratamentul. Smărăndița Păcuraru explică faptul că, în prezent, o manoperă pe același dinte poate fi decontată doar la fiecare 2-3 ani, ceea ce îi împiedică pe medici să lucreze gratuit.
Finanțarea lunară a cabinetelor variază în funcție de gradul profesional și de locație, fiind mai mare în mediul rural pentru a încuraja medicii să se instaleze acolo. În mediul urban, un medic specialist poate primi în medie 6.000 de lei, însă în București plafonul a scăzut la 4.000 de lei. În mediul rural, sumele sunt mai mari, ajungând la aproximativ 10.000 de lei pentru medicii primari, însă aceste valori rămân doar orientative și nu sunt garantate de Casa de Asigurări.
Birocrația și problemele tehnice reprezintă alte obstacole majore pentru medicii care doresc să lucreze cu CNAS. La fiecare doi ani, cabinetele trebuie să depună dosare de evaluare care pot ajunge până la 120 de pagini, incluzând facturi pentru aparatură și consumabile. În plus, sistemul informatic este adesea instabil, forțând medicii să lucreze noaptea pentru a putea transmite documentele necesare. Această presiune administrativă, combinată cu obligația unui program zilnic de trei ore pentru servicii decontate, descurajează colaborarea.
Problema accesibilității serviciilor stomatologice este una resimțită și la nivel european, fiind o provocare pentru sistemele de sănătate din diverse țări. În Franța, aproximativ 60% dintre localități suferă de lipsa medicilor dentiști, în timp ce în Austria numărul stomatologilor cu contract în sistemul public a scăzut de la 2.600 în 2014 la 2.377 în 2024. În Cehia, deși legea impune o rețea de cabinete la maximum 35 de kilometri de fiecare localitate, accesul rămâne dificil în zonele rurale.