Simona Pârvu, directorul Institutului Național de Sănătate Publică, a expus dificultățile majore de care se confruntă instituția din cauza deficitului de personal de specialitate. Această situație este cauzată de reducerea cheltuielilor de personal, fapt ce a dus la pierderea a zeci de angajați. Directorul a subliniat că, deși există legislație care permite angajarea, instituția se confruntă cu un blocaj bugetar impus de Ministerul Sănătății.
În cursul anului 2026, 33 de salariați și-au încetat activitatea, dintre care 26 prin pensionare, unul prin transfer și 6 prin acord sau demisie. Institutul se confruntă cu 52 de posturi vacante dintr-un total de 530 de posturi aprobate, ceea ce reprezintă 10% din capacitatea neocupată. Această problemă a fost agravată de faptul că Ministerul Sănătății a decis tăierea anvelopei de personal, afectând INSP printr-o diminuare de 21% din cheltuieli pe tot anul 2026.
Pentru a compensa aceste reduceri, au fost aplicate simultan 8 măsuri de austeritate, inclusiv limitarea indemnizației de hrană și sistarea plății indemnizației de integrare clinică. O consecință directă este reducerea programului de lucru la 4 zile pe săptămână, câte două săptămâni pe lună, în perioada iulie - noiembrie 2026. Această măsură a dus la o situație în care angajații lucrează mai mult, dar încasează venituri mai mici, din cauza scăderii proporționale a salariilor.
Simona Pârvu a avertizat că, în cazul unei urgențe de sănătate publică, sistemul va răspunde cu resurse deja comprimate. Institutul asigură funcții esențiale precum supravegherea epidemiologică și monitorizarea calității apei, a aerului și a solului, activități care sunt acum subfinanțate. Directorul a menționat că, dacă apar evenimente precum alertele de siguranță alimentară sau focare epidemice, capacitatea de mobilizare imediată va fi sever limitată de deficitul de personal.
Pe lângă monitorizarea riscurilor de mediu, un alt aspect critic este investiția minimă în prevenție față de tratamentul curativ. În timp ce pentru îngrijirile spitalicești se alocă sume mari, pentru prevenție se alocă doar 1,4% din cheltuielile de sănătate, ceea ce înseamnă 8 euro pe locuitor, comparativ cu media europeană de 82 de euro. Această subfinanțare a programelor de educație și a monitorizării riscurilor poate avea efecte negative pe termen lung asupra sănătății populației.
Rolul Institutului Național de Sănătate Publică este cel de infrastructură de inteligență a sistemului de sănătate, gestionând registre naționale și coordonând laboratoarele de sănătate publică. Această funcție de supraveghere este vitală pentru detectarea timpurie a amenințărilor, însă resursele actuale sunt insuficiente. Capacitatea de a detecta și analiza riscurile înainte de a deveni crize este pusă sub presiune de deciziile de tăiere a bugetelor de funcționare.