Cercetătorii au identificat un mecanism prin care celulele senescente reușesc să evite sistemul imunitar și să rămână în țesuturi. Aceste celule, care sunt deteriorate și încetează să se mai dividă pe măsură ce organismul îmbătrânește, pot menține stări de inflamație. Studiul, coordonat de Cedars-Sinai Health Sciences University și publicat în Cell Metabolism, indică faptul că proteina PD-L2 ar putea juca un rol crucial în acest proces de ascundere.
În mod normal, sistemul imunitar are capacitatea de a recunoaște și de a elimina celulele deteriorate din corp. Totuși, pe măsură ce vârsta avansează, acest proces natural de curățare devine mult mai puțin eficient, ceea ce duce la acumularea celulelor senescente. Cercetătorii au observat că nivelul proteinei PD-L2 este semnificativ mai mare în celulele umane senescente comparativ cu celulele tinere, sugerând un mecanism de protecție împotriva eliminării.
Experimentele efectuate pe șoareci vârstnici au oferit rezultate relevante în ceea ce privește impactul acestei proteine asupra sănătății. Șoarecii modificați genetic pentru a nu produce PD-L2 au prezentat o acumulare mai mică de celule senescente, o forță de prindere mai mare și o sensibilitate îmbunătățită la insulină. În mod similar, un tratament separat care a blocat această proteină a demonstrat îmbunătățiri ale sensibilității la insulină la alte animale în vârstă.
O formă solubilă a acestei proteine a fost detectată chiar și în sânge, unde cantitatea sa crește odată cu vârsta organismului. După administrarea unor medicamente menite să elimine celulele senescente, nivelul proteinei în sânge a scăzut, ceea ce oferă o nouă posibilitate de monitorizare. Cercetătorii consideră că PD-L2 ar putea fi utilizată pe viitor ca un marker biologic măsurabil pentru a identifica nivelul de acumulare a celulelor îmbătrânite.
Echipa de cercetare vede două direcții principale de dezvoltare pentru studiile viitoare. Prima vizează utilizarea PD-L2 ca țintă pentru terapii care să ajute sistemul imunitar să identifice și să elimine celulele senescente. A doua direcție este utilizarea proteinei ca un indicator de sânge pentru a măsura starea organismului. Totuși, studiul nu confirmă dacă blocarea acestei proteine va avea aceleași efecte la oameni sau dacă acest lucru poate fi făcut în siguranță.
Procesul de îmbătrânire biologică implică o degradare treptată a funcțiilor celulare, unde celulele care nu mai pot funcționa corect pot deveni surse de inflamație cronică. Înțelegerea modului în care aceste celule interacționează cu sistemul imunitar este esențială pentru dezvoltarea unor tratamente care să combată bolile asociate cu vârsta. Cercetările următoare vor clarifica dacă intervenția asupra proteinei PD-L2 poate aduce beneficii reale în gestionarea acestor afecțiuni.