O echipă internațională formată din peste 130 de cercetători a publicat un studiu de referință în revista Nature, care oferă perspective noi asupra evoluției și biologiei liliecilor. Analiza, bazată pe date genomice și fosile antice, arată că aceste mamifere ar putea deține chei esențiale pentru dezvoltarea unor noi terapii medicale. Studiul vizează înțelegerea mecanismelor care permit acestor animale să reziste la boli și să trăiască mult timp.
Cercetătorii au analizat 103 genomuri de lilieci din 21 de familii, completate de date provenite de la 44 de fosile, majoritatea reprezentate de dinți descoperiți în diverse regiuni ale lumii. Rezultatele indică faptul că liliecii își au probabil originea în Europa, în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani, contrazicând ipotezele anterioare care situau apariția acestora în Africa, Asia sau America de Nord. Din Europa, primii descendenți s-au răspândit ulterior către Africa, Asia, cele două Americi și Australia.
Un aspect crucial identificat în cadrul cercetării este capacitatea unică a acestor mamifere de a trăi excepțional de mult pentru dimensiunea lor, prezentând puține semne de îmbătrânire sau cancer. În plus, studiile genomice au relevat că strămoșii timpurii ai liliecilor păreau să dețină adaptări excesive ale genelor sistemului imunitar. Această rezistență este remarcabilă, având în vedere că liliecii sunt adesea identificați drept rezervoare pentru virusuri zoonotice mortale, precum Ebola, Nipah și Marburg, fără ca animalele însăși să se îmbolnăvească.
Proiectul face parte din efortul global Bat1K, lansat în 2017, care urmărește secvențierea genomului tuturor celor aproximativ 1.500 de specii de lilieci existente în prezent. Liliecii reprezintă al doilea cel mai divers grup de mamifere, constituind aproximativ o cincime din totalul speciilor de mamifere de pe planetă. Cercetarea a demonstrat, de asemenea, că trăsături precum ecolocația și zborul au evoluat în apropierea începuturilor evoluției acestui grup de animale.
Oamenii de știință susțin că descoperirile pot schimba radical direcțiile cercetărilor privind imunitatea, îmbătrânirea și rezistența la boli la nivel uman. Prin studierea genelor specifice care determină caracteristicile unice ale liliecilor, medicii ar putea debloca noi metode de combatere a patogenilor mortali și a proceselor de degradare celulară. Această abordare genetică promite să aducă răspunsuri la probleme medicale complexe care afectează populația globală.
Evoluția și adaptarea biologică sunt subiecte fundamentale în medicina modernă, oferind modele pentru înțelegerea rezilienței organismelor vii. În contextul actual, înțelegerea modului în care sistemul imunitar poate fi optimizat prin studii genetice reprezintă un pas decisiv către dezvoltarea unor tratamente personalizate și mai eficiente împotriva bolilor cronice și a infecțiilor virale grave.