O echipă de cercetători din Spania a identificat mecanismul prin care creierul uman reușește să adaugă informații noi peste amintirile existente fără a le amesteca. Această descoperire neurologică explică modul în care procesul de stocare și actualizare a experiențelor se adaptează constant. Studiul oferă răspunsuri despre cum putem păstra imaginea inițială a unui loc sau a unei persoane, chiar și atunci când acestea suferă schimbări semnificative în timp.
Cercetarea a fost realizată de oamenii de știință de la Institutul de Neuroștiințe din Spania, în colaborare cu alte două instituții de profil. Rezultatele studiului au fost publicate în revista științifică PLOS Biology, oferind detalii despre funcționarea memoriei. Conform informațiilor difuzate de Euronews.com, acest mecanism ajută la înțelegerea procesului prin care creierul recunoaște schimbările, dar nu șterge aspectele vechi din memoria de lungă durată.
Procesul de păstrare a ordinii amintirilor are loc într-o regiune a creierului numită hipocamp, care joacă un rol esențial în formarea memoriei. În interiorul acestei zone se află structura girus dentat, responsabilă cu procesarea experiențelor noi. Cercetătorii au observat că anumite tipuri de neuroni din această zonă funcționează ca niște regulatori, controlând activitatea altor celule nervoase și influențând modul în care noile date sunt integrate.
Pentru a verifica acest fenomen, echipa de cercetători a efectuat experimente pe șoareci, modificând nivelul de inhibiție neuronală din girusul dentat. Rezultatele au demonstrat că, atunci când această inhibiție este redusă, animalele pot recupera amintirile mult mai ușor și prezintă o capacitate de rememorare mai detaliată. Totuși, echilibrul este crucial, deoarece nivelul de inhibiție depinde de cantitatea de date pe care creierul trebuie să o gestioneze.
Oligopolizarea informațiilor poate duce la confuzie dacă nu există un echilibru între datele noi și cele vechi. În situațiile cu puține date noi, o inhibiție redusă favorizează memorarea, însă volumul mare de informații impune o gestionare diferită pentru a evita suprasolicitarea. Această flexibilitate permite creierului să decidă când să consolideze o amintire veche și când să facă loc unor informații noi, evitând amestecarea etapelor unui eveniment.
În domeniul neuroștiințelor, înțelegerea funcționării hipocampului este vitală pentru studiul proceselor cognitive complexe. Mecanismele de stocare a memoriei sunt fundamentale pentru sănătatea mentală și integritatea neuronală. Această descoperire recentă ar putea deschide noi direcții de cercetare pentru tratarea diverselor afecțiuni neurologice în care aceste procese de actualizare și integrare a informațiilor sunt afectate sau funcționează defectuos.