Cardul european de asigurări sociale de sănătate oferă românilor asigurați acces la îngrijiri medicale necesare în timpul unor șederi temporare în străinătate. Acest document este valabil în toate cele 26 de state membre ale Uniunii Europene, dar și în alte cinci țări europene. Acoperirea serviciilor este limitată la situațiile în care pacientul se află în străinătate ca turist, neputând fi utilizat pentru tratamente planificate înaintea călătoriei.
Documentul este disponibil cetățenilor români încă de la 1 ianuarie 2007, momentul aderării țării la Uniunea Europeană. Pe lângă statele membre UE, cardul poate fi utilizat și în Regatul Unit, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția. Larisa Mezinu-Bălan, președinta interimară a CNAS, a precizat că acest document permite accesul la sistemele publice de sănătate din aceste țări, însă costurile pot varia în funcție de regulile specifice ale fiecărui stat.
În cazul în care sistemul de sănătate al țării în care se află turistul impune plata unei coplăți, această obligație se aplică și persoanelor asigurate din România. Larisa Mezinu-Bălan a explicat că, dacă persoana se adresează unui furnizor din sistemul public, utilizează cardul și plătește doar dacă asigurații locali au o obligație de coplată. În restul cazurilor, rambursarea totală sau parțială este asigurată între organismul de legătură din statul respectiv și România prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Cardul european nu acoperă serviciile medicale oferite de clinici private sau costurile aferente repatrierii, motiv pentru care nu înlocuiește o asigurare privată de călătorie. De asemenea, documentul nu este destinat investigațiilor sau tratamentelor programate pentru care scopul deplasării este obținerea serviciilor medicale. Pentru astfel de cazuri, pacienții trebuie să solicite documentul portabil S2, cunoscut anterior sub numele de formular E112, care permite efectuarea tratamentelor în străinătate dacă acestea nu pot fi acordate în țară într-un termen justificat medical.
Procedura pentru obținerea documentului S2 presupune obținerea unei autorizații de la casa de asigurări de sănătate de care aparține pacientul, înainte de plecare. Este important de menționat că documentul S2 nu acoperă cheltuielile legate de transport, cazare sau eventualele coplăți prevăzute în statul unde se efectuează tratamentul. Medicul din țara în care se află pacientul este cel care stabilește necesitatea tratamentului, evaluând starea de sănătate și durata șederii acestuia.
Sistemul de asigurări de sănătate din România este gestionat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instituția care coordonează rambursările între statele membre. Aceasta asigură legătura financiară între organismele de asigurări sociale de sănătate pentru a garanta continuitatea îngrijirilor medicale pentru cetățenii în deplasare. În prezent, CNAS menține și măsuri de flexibilitate privind utilizarea cardului național de sănătate pentru a evita blocajele tehnice în procesul de validare a serviciilor medicale.