Un audit intern desfășurat de Ministerul Sănătății la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a scos la iveală deficiențe majore în gestionarea stocurilor de medicamente. Verificările efectuate la structurile responsabile de monitorizarea produselor farmaceutice arată că procesele de raportare sunt încă realizate, în mare parte, prin metode manuale. Această lipsă de automatizare împiedică autoritățile să intervină prompt atunci când medicamentele vitale dispar de pe rafturile farmaciilor din țară.
Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România, a declarat că aceste rezultate nu sunt o surpriză pentru reprezentanții pacienților. Acesta susține că organizațiile de pacienți au semnalat aceste probleme Ministerului Sănătății de mult timp, însă lipsa de preocupare a avut consecințe tragice. „Aceste concluzii noi le-am tras de mult. Am informat Ministerul Sănătății despre aceste concluzii trase de noi, pacienții. Dar aceste concluzii ne-au costat vieți, vieți ale pacienților care nu au avut încotro și au întrerupt tratamentele”, a explicat Cezar Irimia.
Digitalizarea sistemului de monitorizare, care a fost promisă de autorități pentru a permite o reacție mai rapidă la penuria de medicamente, nu a oferit până acum rezultatele scontate. Cezar Irimia a criticat faptul că, deși s-au cheltuit sume importante de bani pentru acest proces de digitalizare, nu s-au observat îmbunătățiri concrete. În opinia sa, autoritățile vor menține o atitudine reactivă, intervenind doar după ce criza este deja existentă, în loc să adopte o strategie preventivă care să identifice riscurile de dispariție a medicamentelor de pe piață.
Lipsa unei responsabilități clare este o altă problemă critică semnalată de reprezentanții pacienților atunci când tratamentul nu poate fi găsit. Cezar Irimia a relatat situația în care pacienții au apelat la Unifarm, unitatea de distribuție a medicamentelor a statului, dar au fost informați că instituția nu are nicio obligație față de ei. Pacienții sunt îndrumați către alți distribuitori, însă rămâne incert cine din instituțiile statului este responsabil pentru asigurarea continuității tratamentelor, aspect pe care raportul Ministerului Sănătății nu îl clarifică.
În absența unor măsuri concrete, pacienții se confruntă cu situații de epuizare fizică și psihică încercând să își găsească tratamentul. Cezar Irimia avertizează că aceștia vor fi nevoiți să „alerge din spital în spital, din farmacie în farmacie” pentru a nu rămâne fără terapie. Pentru persoanele cu boli grave, întârzierea de câteva zile în administrarea medicamentelor poate duce la afectarea directă a sănătății sau la întreruperea iremediabilă a tratamentului, transformând pacienții în „maratoniști de servicii” ai unui sistem disfuncțional.
Sistemul de sănătate din România se confruntă cu provocări constante în gestionarea resurselor și a infrastructurii medicale. Deși există tehnologii disponibile, implementarea eficientă a monitorizării digitale rămâne un punct critic pentru siguranța pacienților. Absența unui mecanism de alertă timpurie face ca vulnerabilitățile din aprovizionarea farmaciilor să rămână nerezolvate, lăsând comunitatea de bolnavi fără un sprijin instituțional garantat pentru continuitatea terapiei medicale.