Consumul de ton, deși oferă o sursă valoroasă de proteine și nutrienți precum vitamina D sau seleniu, poate ascunde riscuri legate de prezența metilmercurului. Această substanță neurotoxică se poate acumula în organism prin lanțul trofic, afectând în special sistemul nervos. Psihonutriționistul Gina Tăujan avertizează că pericolul este asociat în principal cu expunerea repetată și pe termen lung, nu cu consumul ocazional, subliniind importanța diversificării alimentației pentru a evita acumularea de toxine.
Nivelul de mercur din organism variază semnificativ în funcție de specia de pește aleasă. De exemplu, tonul dungat prezintă, de regulă, concentrații mai mici de metilmercur față de alte tipuri. În schimb, tonul obez este identificat ca fiind o specie care poate acumula niveluri mai ridicate de această substanță. Această diferență este crucială pentru cei care doresc să mențină un aport nutritiv fără a depăși limitele de siguranță pentru sănătatea lor.
Expunerea excesivă la metilmercur poate genera simptome neurologice diverse, precum dureri de cap, tremur sau tulburări de memorie și somn. În cazurile de expunere semnificativă, pot apărea și probleme de coordonare sau modificări ale sensibilității. Specialistul menționează că, la nivel european, aportul săptămânal tolerabil de metilmercur este de 1,3 micrograme pentru fiecare kilogram de greutate corporală, însă recomandarea principală este simpla alternarea speciilor de pește consumate.
Anumite categorii de persoane trebuie să fie mult mai vigilente în alegerea tipului de pește consumat. Femeile însărcnate, mamele care alăptează și copiii mici sunt grupuri vulnerabile, deoarece sistemul lor nervos este în faza de dezvoltare și mai sensibil la efectele neurotoxice. Deși peștele rămâne o sursă importantă de nutrienți, pentru copii porțiile trebuie adaptate vârstei, optând pentru specii cu conținut redus de mercur.
Pentru a reduce riscurile, se recomandă includerea în dietă a unor specii precum somonul, păstrăvul, heringul sau sardinele. Această strategie de diversificare ajută la menținerea unui aport nutritiv fără a depăși pragurile de sigitate. În funcție de modul de conservare, tonul poate fi găsit în saramură, cu un conținut mai mare de sare, sau în ulei, variantă care crește valoarea calorică a produsului final.
În contextul actual al monitorizării siguranței alimentare, expertiza în nutriție subliniază importanța de a nu vedea alimentele cu teamă, ci prin prisma alegerilor conștiente. În Europa, reglementările privind siguranța produselor alimentare urmăresc monitorizarea substanțelor precum metilmercurul, care poate fi prezent în ecosistemul marin din cauza activităților umane și a proceselor naturale de transformare a mercurului de către microorganismele acvatice.