Pacienții din România care au nevoie de investigații paraclinice, precum analize de laborator, CT sau RMN, se confruntă cu perioade de așteptare care variază de la câteva zile până la câteva luni. În prezent, sistemul de sănătate oferă adesea răspunsul că nu mai există fonduri disponibile pentru efectuarea procedurilor medicale. Această situație este influențată de zona în care se află pacientul, de tipul bolii și de momentul în care se solicită programarea la clinici.
În cazul investigațiilor de imagistică medicală, situația este considerată mult mai dificilă. Pentru un examen computer tomograf, timpul de așteptare depășește frecvent o lună, în timp ce pentru un RMN pacienții pot aștepta câteva luni. Un exemplu de acest tip de blocaj este observat în Slatina, municipiu reședință de județ. Furnizorii de astfel de servicii sunt mai puțini, costurile sunt ridicate, iar fondurile alocate nu sunt nelimitate.
Singura categorie de pacienți care beneficiază de o prioritate maximă sunt cei oncologici, care dețin bilete de trimitere de tip Monitor 2. Aceștia pot efectua investigații avansate, precum RMN sau CT, chiar și după depășirea plafonului lunar al laboratoarelor, deoarece furnizorii au obligația de a-i programa în termen de 5 zile lucrătoare. În schimb, ceilalți pacienți cu coduri Monitor 3-8, care suferă de boli cardiovasculare sau neurologice, se confruntă cu restricții de decontare.
Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția pacienților (ANPP), explică faptul că mulți pacienți sunt nevoiți să plătească serviciile din buzunar. În unele județe, furnizorii au o capacitate mică de lucru și plafoane financiare reduse, ceea ce îi obligă pe oameni să se deplaseze în județele vecine. Există totodată situații în care clinicile rețin biletele de trimitere pentru a pune pacienții pe liste de așteptare, blocându-i astfel posibilitatea de a merge la alte unități.
Din cauza acestor întârzieri, afecțiunile medicale se pot agrava, forțând pacienții să apeleze la serviciile de Urgențe. Există două proiecte majore care vizează eliminarea plafonelor financiare pentru decontarea investigațiilor medicale prin CAS. Unul dintre acestea, lansat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ar urma să permită decontarea analizelor de laborator la volum real, inspirat de modelul de decontare din Germania, unde se stabilește un buget anual împărțit pe perioade de timp.
Sistemul de asigurări de sănătate din România funcționează pe baza unor plafoane de decontare stabilite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru furnizorii de servicii medicale. Atunci când aceste fonduri sunt epuizate în cadrul unei luni, clinicile nu mai pot efectua investigații pe baza biletelor de trimitere de la stat. Această limitare financiară forțează pacienții fie să aștepte luna următoare, fie să apeleze la servicii private cu costuri proprii.