Analiza efectuată de JRC în perioada 2016–2023 asupra ofertei alimentare din 21 de state membre, inclusiv România, a examinat modul în care producătorii își modifică rețetele. Studiul s-a concentrat pe cinci categorii prioritare: cereale pentru micul dejun, produse de panificație, lactate proaspete și deserturi, preparate din carne și băuturi răcoritoare. Obiectivul principal a fost evaluarea optimizării profilului nutrițional al produselor preambalate pentru a identifica eficiența acțiunilor de reformulare a alimentelor.
În ceea ce privește cerealele pentru micul dejun, România se află în partea superioară a clasamentului european prin conținutul de zahăr. Deși media națională a scăzut de la 18,0 g la 16,5 g per 100 g de produs între 2016 și 2022, ultima evaluare detaliată indică o valoare de 19 g. Această cifră este peste media de 16,7 g înregistrată în cele 15 țări care au colectat date recent, comparativ cu 14,6 g în Danemarca sau 10,5 g în Finlanda.
Segmentul lactatelor proaspete și al deserturilor prezintă o diversitate marcată pe piața din România. Deși mediana de zahăr este de 7,1 g/100 g, există produse de tip desert care depășesc pragul de 58% zahăr. În ceea ce privește sarea, România a ocupat primul loc în Europa în 2022, cu o valoare de 0,16 g/100 g, după ce nivelul a crescut de la 0,52 g în 2016 la 0,49 g în 2022, depășind media europeană de 0,13 g.
Mezelurile comercializate în magazinele românești urmează profilul standard european, având un conținut ridicat de grăsimi și proteine. Grăsimile totale în mezelurile din România sunt de aproximativ 20,0 g – 20,5 g per 100 g, o valoare stabilă care plasează țara în jumătatea superioară a clasamentului european. Conținutul de proteine rămâne ridicat, înregistrând o valoare stabilă de circa 18,5 g – 19,0 g per 100 g, aliniindu-se astfel la media generală a Uniunii Europene.
Analiza JRC subliniază faptul că reformularea rețetelor este una dintre cele mai eficiente metode de combatere a dietelor nesănătoase. Totuși, s-au observat situații în care îmbunătățirea unui nutrient, precum zaharurile, a fost însoțită de deteriorarea altuia, de exemplu prin creșterea nivelului de grăsimi sau sare. Există astfel variații mari de la o țară la alta, ceea ce indică necesitatea unor politici de optimizare a conținutului nutrițional în diverse regiuni.
Monitorizarea profilului nutrițional al alimentelor este un proces continuu în cadrul Uniunii Europene, vizând reducerea riscurilor pentru sănătatea publică. Deși tendința generală în multe state este de scădere a zaharurilor și a sării, variațiile de la un produs la altul rămân semnificative. Această supraveghere ajută la înțelegerea modului în care industria alimentară răspunde la cerințele consumatorilor pentru produse mai echilibrate.