Procedeele de reabilitare dentară prin protocoalele All-on-4 și All-on-6 sunt adesea înțelese greșit de către pacienți. Denumirile acestor metode indică numărul de implanturi inserate în os, nu numărul de dinți care vor fi montați pe acea structură. În cazul protocolului All-on-4, cele patru implanturi susțin o punte protetică ce include, cel mai frecvent, 12 dinți, dar poate varia între 10 și 14 elemente. Această abordare este concepută pentru a oferi o soluție fixă și funcțională.
Diferența tehnică principală între cele două metode rezidă în modul de distribuție a forțelor masticatorii. La All-on-4, două implanturi sunt plasate drept, în timp ce alte două sunt înclinate la 45 de grade pentru a utiliza zone cu densitate osoasă mai bună. Protocolul All-on-6 utilizează șase implanturi, oferind o redistribuire a sarcinii pe o suprafață mai mare. Această variantă este adesea recomandată atunci când pacientul prezintă o pierdere osoasă mai accentuată sau un maxilar de dimensiuni mai mari.
Evaluarea clinică pentru stabilirea numărului optim de implanturi se bazează pe un CT volumetric (CBCT). Acest examen permite medicilor să analizeze în detaliu densitatea, înălțimea și lățimea osului disponibil pentru ancorare. Nu există un protocol universal superior, deoarece alegerea depinde strict de anatomia fiecărui individ. Un pacient cu o structură osoasă favorabilă poate beneficia de All-on-4, în timp ce configurații anatomice complexe pot necesita obligatoriu șase implanturi pentru echilibru.
Datele clinice recente confirmă eficiența ambelor metode, având rate de supraviețuire comparabile pe termen lung. O meta-analiză publicată în 2025 în PubMed arată că All-on-4 are o rată de succes de 98,14%, în timp ce All-on-6 înregistrează 97,50%. Deși All-on-6 prezintă o pierdere osoasă marginală ușor mai mică, de 0,94 mm față de 1,28 mm la All-on-4, ambele valori sunt considerate acceptabile din punct de vedere clinic. Aceste cifre demonstrează stabilitatea pe termen lung a ambelor soluții de reabilitare fixă.
Costurile pentru tratamentele dentare complete pot varia semnificativ pe piața din România, de la 25.000 la 40.000 de lei pentru o arcadă, fără lucrarea definitivă. Pacienții trebuie să fie atenți la diferența dintre faza chirurgicală și cea protetică, deoarece lucrarea definitivă (din ceramică sau zirconiu) adaugă între 10.000 și 25.500 de lei. Este esențial ca la orice consultație să se ceară o defalcare clară a prețului, pentru a evita surprizele financiare legate de materialele alese pentru coroanele finale.
În practica implantologică modernă, utilizarea implanturilor individuale pentru întreaga arcadă este o metodă rar recomandată. Această abordare implică un volum chirurgical mult mai mare și un cost substanțial mai ridicat față de protocoalele de tip All-on-4 sau All-on-6. Metodele actuale sunt preferate deoarece necesită mai puțin os și reduc numărul de intervenții necesare. Decizia finală privind numărul de implanturi rămâne un rezultat al planificării chirurgicale individuale, bazată pe structura osoasă specifică a fiecărui pacient.