Pacienții din România se confruntă cu o perioadă de așteptare record pentru accesul la medicamente noi, care ajunge la 1.201 de zile. Această cifră este comparată cu intervalul de doar 56 de zile necesar în Germania pentru ca tratamentele de ultimă generație să devină disponibile. Datele recente ale industriei farmaceutice europene evidențiază un decalaj masiv între statele membre, situând România în poziția de ultim loc în ceea ce privește accesul la tratamente inovatoare.
Raportul Patients W.A.I.T. 2025, publicat de EFPIA în mai 2026, a analizat disponibilitatea a 168 de medicamente inovatoare autorizate în perioada 2021–2024. Rezultatele arată că timpul median de așteptare pentru accesul la aceste medicamente în toate cele 36 de țări analizate este de 532 de zile. România prezintă cel mai mare timp median de așteptare, în timp ce Germania se află la polul opus al acestui indicator de disponibilitate.
Emer Cooke, directoarea executivă a Agenției Europene a Medicamentului (EMA), a subliniat că există o nepotrivire între perspectiva europeană și cea națională. Deși autorizarea medicamentelor se face printr-un sistem comun la nivelul Uniunii Europene, responsabilitatea pentru organizarea și finanțarea sistemelor de sănătate rămâne o competență națională. Autoritățile locale decid ce produse sunt necesare și cum sunt incluse în sistemele de rambursare sau compensare pentru populație.
Pentru a reduce aceste inegalități, Emer Cooke a indicat necesitatea unei colaborări mai strânse între statele membre prin achiziții comune de medicamente. Această abordare ar putea crește puterea de negociere a țărilor cu resurse mai mici, oferindu-le avantajele unei piețe mai mari. În acest sens, noua legislație farmaceutică europeană include prevederi prin care companiile pot fi solicitate să depună cereri de rambursare în toate statele membre.
Reforma legislativă europeană vizează îmbunătățirea accesului la tratamente și reducerea riscurilor de penurie de medicamente. Consiliul Uniunii Europene a adoptat noul pachet legislativ la 28 septembrie 2026, după acordul politic cu Parlamentul European din decembrie 2025. Aplicarea generală a acestui nou cadru este prevăzută pentru anul 2028, după o perioadă de tranziție, însă deciziile privind finanțarea vor rămâne în mâna autorităților naționale.
Procesul de introducere pe piață după autorizarea europeană implică proceduri naționale complexe, precum stabilirea prețurilor și evaluarea beneficiilor terapeutice. În România, Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM) a avertizat că întârzierile pot duce la agravarea bolilor și la creșterea numărului de spitalizări. Aceste proceduri de negociere și includere pe listele de compensare variază semnificativ în funcție de resursele financiare ale fiecărui stat.