Actualul Președinte, Nicușor Dan, este privit ca un lider fără un plan clar, după apariții publice care au fost descrise ca fiind catastrofale din punct de vedere al comunicării politice. În timpul reuniunii liderilor europeni de la Dublin, acesta a fost observat într-o poziție izolată, ceea ce a generat nedumerirea publicului. Totuși, această lipsă de direcție vizibilă ar putea ascunde un plan bine pus la cale de către Sistem, al cărui șef este Nicușor Dan.
Istoria politică a României oferă un precedent pentru acest tip de manevre, începând cu intrarea PNL în guvernul Stolojan pe 16 Octombrie 1991. La acea vreme, FSN, partidul dominant după alegerile din Duminica Orbului din 1990, a început să recruteze lideri din opoziție. Această strategie a creat un model în care puterea și opoziția se contopesc într-o structură ambiguă, unde partidele care anterior se disputau încep să colaboreze pentru a menține controlul asupra resurselor.
În prezent, PSD nu mai poate funcționa ca un partid-stat și depinde de o alianță de facto cu AUR, fiind proiectată o scădere majoră a suportului electoral după anul 2028. Din acest motiv, Sistemul își schimbă ținta, iar Nicușor Dan a început să exprime apreciere pentru votanții AUR. Această evoluție sugerează formarea unui „USL negru”, o structură compusă din socialiști și forțe neo-legionare, care ar putea domina scena politică viitoare.
Noul format ar include AUR și sateliții săi, alături de un PSD reorganizat în jurul fracțiunii ultra-naționaliste numită „vadimiste”. La această combinație s-ar putea adăuga și un grup format din elemente din PNL, similar cu modul în care Partidul Conservator a fost inclus în vechiul USL. Nicușor Dan a adoptat o poziție „pro-occidentală”, preferând modelul MAGA al lui Donald Trump în locul celui european, negociind cu partidele pro-ruse și anti-UE.
Această strategie de consolidare a puterii implică și controlul asupra spațiului media, prin marginalizarea jurnaliștilor care critică administrația de la Cotroceni. Opoziția existentă riscă să fie neutralizată de entități controlate de favoriții președintelui, în încercarea de a „reorganiza” țara. Într-un context de instabilitate mondială și nemulțumire socială crescută, acest cartel prezidențial riscă să determine o perioadă de instabilitate profundă pentru România.
Evoluția politică a României este marcată de aceste schimbări de alianțe care transformă radical structura puterii. De la perioada de după 1990, până la formarea Uniunii Social-Liberale în 2011 sub Victor Ponta și Crin Antonescu, modelul de guvernare a fost influențat constant de compromisuri între partide. Aceste manevre de consolidare a grupărilor de putere au modelat constant modul în care funcționează instituțiile statului român.