Românii care utilizează platformele online pentru a vinde haine, accesorii sau mobilier se pot confrunta cu obligații fiscale în anumite condiții. Deși vânzarea unor bunuri personale, precum un telefon vechi sau haine din garderă, nu este impozabilă în mod automat, tranzacțiile efectuate prin intermediul site-urilor pot intra sub lupa autorităților. Diferența majoră constă în natura activității, trecând de la o simplă vânzare ocazională la o activitate economică organizată.
Conform unei analize realizate de EY România, distincția dintre o tranzacție personală și una comercială depinde de modul în care sunt achiziționate și revândute produsele. Dacă o persoană cumpără constant obiecte cu scopul de a obține un profit prin revânzare, veniturile pot fi încadrate la categoria activităților independente. În acest caz, vânzătorul are obligația de a plăti impozitul pe venit și contribuțiile sociale aferente, spre deosebire de cel care doar se desparte de bunurile proprii.
Regulamentul european DAC7 impune operatorilor de platforme digitale să raporteze informații despre vânzători către autoritățile fiscale. Existența unei excluderi de la raportare este condiționată de respectarea simultană a două criterii într-un an calendaristic: numărul de tranzacții să fie sub 30 și valoarea totală să nu depășească 2.000 de euro. Dacă oricare dintre aceste limite este depășită, datele despre vânzări sunt transmise automat către fisc, deși acest lucru nu confirmă automat existența unei datorii fiscale.
Datele transmise prin aceste platforme permit ANAF să identifice situațiile care necesită investigații suplimentare. În primul semestru al anului 2026, autoritățile au analizat elementele patrimoniale ale 1.214 persoane fizice identificate cu risc de neconformare. Din acest număr, 104 cazuri au necesitat cercetări detaliate. În aceeași perioadă, au fost finalizate 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare, rezultând aproximativ 255 de milioane de lei stabiliți suplimentar.
Pentru a evita problemele în cazul unor controverse, specialiștii recomandă păstrarea tuturor documentelor și informațiilor legate de proveniența obiectelor vândute. Este esențial să existe dovezi privind tranzacțiile efectuate și prețurile de vânzare pentru a clarifica natura veniturilor. Natura bunului și scopul tranzacțiilor sunt elementele decisive pentru a determina dacă o activitate este pur personală sau dacă constituie o activitate economică ce necesită plata taxelor la stat.
În cadrul sistemului fiscal românesc, autoritatea fiscală monitorizează constant fluxurile de venituri ale persoanelor fizice pentru a asigura conformitatea. Această supraveghere include nu doar tranzacțiile de bunuri, ci și alte forme de venituri care pot fi raportate prin mecanisme digitale. Monitorizarea riguroasă este menită să identifice veniturile care nu sunt declarate conform legislației în vigoare, asigurând astfel o competiție corectă între persoanele care desfășoară activități economice și cele care nu o fac.