Regiunile Sud-Est și Sud-Vest Oltenia se află în grupul celor mai afectate teritorii din România în ceea ce privește riscul de sărăcie sau excluziune socială. Conform datelor din 2025, în Sud-Est rata acestui indicator a fost de 38%, în timp ce în Sud-Vest Oltenia proporția de persoane vulnerabile a ajuns la 36%. Aceste valori depășesc pragul de 31,5% utilizat de Eurostat pentru identificarea celor 24 de regiuni cu cele mai ridicate valori din întreaga Uniune Europeană.
Analiza indicatorului AROPE relevă o distribuție foarte neuniformă a vulnerabilității sociale pe teritoriul țării. În timp ce Sud-Est ocupă locul al zecelea în UE la capitolul risc de sărăcie, București-Ilfov prezintă o situație mult mai favorabilă, cu o rată de doar 13,6%. Această diferență de peste 24 de puncte procentuale între capitală și regiunea Sud-Est subliniază marile disparități economice interne care persistă în cadrul sistemului național.
Celelalte regiuni de dezvoltare din România prezintă valori intermediare, de la 30,3% în Nord-Est până la 20,2% în regiunea Vest. Media națională a indicatorului este de 27,4%, o valoare care rămâne semnificativ peste media europeană de 20,9%. România ocupă locul trei la nivelul Uniunii Europene pentru această categorie, fiind depășită doar de Bulgaria, cu 29%, și de Grecia, care înregistrează o rată de 27,5%.
Indicatorul utilizat nu măsoară exclusiv nivelul veniturilor monetare ale populației, ci include și alte forme de vulnerabilitate. O persoană este considerată la risc dacă are un venit disponibil sub pragul național, dacă se confruntă cu privare materială și socială severă sau dacă face parte dintr-o gospodărie cu o intensitate foarte redusă a muncii. Aceste trei categorii pot se suprapune, însă fiecare individ este numărat o singură dată în totalul statisticilor.
La nivelul întregii Uniuni Europene, riscul de sărăcie sau excluziune socială afectează aproximativ 92,7 milioane de persoane. Cele mai mari rate regionale din Europa se regăsesc în zone precum Guyane, cu 54,8%, sau în Calabria, cu 45,3%. În România, deși rata națională a scăzut cu 8,7 puncte procentuale între 2019 și 2025, progresul nu a fost egal în toate zonele, lăsând regiunile de est și sud-vest în urmă.
Disparitățile dintre mediul rural și cel urban reprezintă un factor cheie în aceste statistici. În 2025, rata de risc de sărăcie în zonele rurale din România a fost de 39,8%, în comparație cu doar 13,7% în mediul urban. Această prăpastie confirmă observațiile Comisiei Europene privind accesul inegal la servicii sociale, sănătate și educație în zonele periferice ale țării.