Preavizul reprezintă intervalul de timp care decurge de la momentul notificării încetării raportului de muncă până la încheierea efectivă a contractului individual de muncă. Pe parcursul acestei perioade, contractul rămâne în vigoare, ceea ce înseamnă că salariatul își continuă activitatea, păstrându-și toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege și de contractul de muncă. Angajatul trebuie să își îndeplinească atribuțiile de serviciu până la expirarea termenului stabilit.
În cazul demisiei, durata preavizului este stabilită prin contractul individual de muncă sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil, respectând limitele maxime legale. Pentru angajații care ocupă funcții de execuție, termenul nu poate depăși 20 de zile lucrătoare. În schimb, pentru persoanele care ocupă funcții de conducere, limita maximă prevăzută de legislație este de 45 de zile lucrătoare. Angajatorul are însă posibilitatea de a renunța total sau parțial la acest termen.
Concedierea implică reguli diferite, deoarece în acest caz termenul de preaviz este unul minim, nu maxim. Conform art. 75 din Codul muncii, salariații care sunt concediați din motive precum inaptitudinea fizică sau psihică, necorespunderea profesională sau desființarea postului, beneficiază de cel puțin 20 de zile lucrătoare de preaviz. Totuși, acest drept nu se aplică în cazul concedierilor disciplinare sau atunci când angajatul se află în perioada de probă.
Calculul termenului de preaviz urmează reguli specifice stabilite de jurisprudență. Conform Deciziei nr. 8 din 20 mai 2024 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, termenul începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării și se împlinește în ultima zi a termenului. Dacă contractul de muncă este suspendat în această perioadă, termenul de preaviz este suspendat corespunzător, cu excepția anumitor situații specifice prevăzute de Codul muncii.
Perioada de preaviz poate fi influențată de tipul de concediu efectuat de salariat. Dacă angajatul ia concediu de odihnă, contractul nu este suspendat, deci termenul de preaviz continuă să curgă normal și nu este prelungit. Situația se schimbă însă în cazul concediului medical, deoarece suspendarea contractului de muncă determină, în mod echivalent, și suspendarea termenului de preaviz, conform reglementărilor în vigoare în cadrul legislației muncii.
Codul muncii reglementează aceste proceduri pentru a asigura o tranziție ordonată între angajator și angajat. În absența unor prevederi specifice în contractul individual, regulile generale de aplicare a preavizului și a drepturilor salariaților în timpul încetării raportului de muncă sunt dictate strict de prevederile legale pentru a preveni conflictele sau abaterile disciplinare.