Industria confecțiilor din România traversează o perioadă de transformare profundă, în încercarea de a trece de la modelul tradițional de producție pentru mărci străine la dezvoltarea propriilor branduri. Producătorii locali se luptă cu o scădere a consumului, costuri tot mai mari la nivelul energiei și materiilor prime, precum și cu o concurență agresivă din partea importurilor ieftine. Această schimbare de paradigmă este considerată esențială pentru păstrarea competențelor tehnice și a experienței industriale acumulate în decenii de activitate.
Sectorul textil a suferit modificări structurale majore în ultimele două decenii, reușind să producă mai mult cu resurse umane reduse. Conform datelor prezentate de Laura Ciuhu, cifra de afaceri a sectorului s-a dublat față de anul 2008, însă numărul angajaților a scăzut la jumătate în aceeași perioadă. În cazul segmentului de tricotaje, producția internă a ajuns la o fracțiune din nivelul de acum douăzeci de ani, reflectând o automatizare crescută și o schimbare a modului de lucru în fabrici.
Sistemul de lucru în lohn, prin care fabricile produc pentru alte companii fără a controla vânzarea, devine tot mai greu de susținut economic. Creșterea salariului minim și scumpirea resurselor de bază au erodat avantajul competitiv al acestui model de afaceri. Dependența de un număr restrâns de clienți externi reprezintă o vulnerabilitate majoră, deoarece o mutare a comenzilor către piețe cu costuri mai mici obligă fabricile românești să caute rapid noi contracte pentru a supraviețui.
Pe piața internă, consumul de confecții textile a scăzut din cauza inflației și a creșterii cheltuielilor de trai ale populației. Sorina Tulan, reprezentanta brandului Inedit, explică faptul că haina nu mai este considerată o necesitate primară în contextul instabilității economice. În paralel, importurile de produse foarte ieftine pun o presiune imensă pe firmele locale, deoarece este imposibil pentru un producător din România să ajungă la prețuri comparabile cu cele ale produselor de import.
Lipsa personalului calificat reprezintă o problemă structurală care afectează direct capacitatea de producție a fabricilor moderne. Există un risc major de pierdere a meseriilor, a specialiștilor și a întregului know-how industrial construit pe generații întregi. Pentru a contracara acest fenomen, experții propun dezvoltarea școlilor profesionale și a atelierelor-școală, integrând procesele de proiectare a colecțiilor cu cele de producție industrială, pentru a asigura transmiterea experienței către noile generații de angajați.
Dezvoltarea brandurilor proprii este văzută ca o soluție pentru a păstra valoarea adăugată în țară, permițând controlul asupra designului și calității. Această strategie necesită însă investiții semnificative în tehnologie și digitalizare. În contextul economic actual, sectorul textil trebuie să navigheze între nevoia de modernizare și presiunea costurilor, încercând să ofere produse care să combine calitatea durabilă cu o productivitate care să permită accesul pe piețele europene.