În județul Bihor, Mircea Bronț a reușit să dezvolte o cultură de șofran, un condiment extrem de valoros pe piața mondială. Afacerea de familie a început în anul 2021, când au fost achiziționați primii 1.000 de bulbi din Anglia pentru a fi plantați pe un teren unde anterior se cultivau legume. Astăzi, procesul de extindere a fost unul constant, reușind să ajungă la o suprafață de 25 de ari, ceea ce înseamnă 2.500 de metri pătrați de cultură.
Dezvoltarea plantației a urmat un ritm de creștere prin investiții succesive în material de plantare. După etapa inițială, Mircea Bronț a investit în încă 8.000 de bulbi în anul următor, urmat de o achiziție de 15.000 de bulbi în al treilea an de activitate. În prezent, familia utilizează și materialul de plantare obținut din propria cultură pentru a menține numărul de aproximativ 150.000 de plante, gestionând astfel întregul proces de la plantare până la comercializare.
Producția estimată pentru recolta din octombrie 2026 este de un kilogram de condiment, având în vedere potențialul valoric imens. Șofranul de calitate superioară poate atinge prețul de 35.000 de euro pe kilogram, deși valoarea finală depinde de proveniență și de calitatea produsului. Familia se ocupă manual de toate etapele, inclusiv de culesul florilor, separarea stigmatelor, uscarea acestora și ambalarea produsului finit pentru diverse clienți.
Procesul de obținere a produsului este unul extrem de laborios și necesită o precizie ridicată în manipulare. Din fiecare floare de Crocus sativus se extrag doar trei stigmate roșii, iar pentru a obține un singur gram de șofran uscat sunt necesare aproximativ 150 de flori. În timpul procesului de uscare, stigmatele pierd circa 80% din greutatea lor inițială, astfel încât din 100 de grame de material proaspăt se obțin doar 20 de grame de produs uscat.
Gestionarea riscurilor este esențială pentru succesul acestei culturi, deoarece plantele sunt sensibile la condițiile de umiditate. Mircea Bronț a subliniat că principalul pericol pentru plantație nu este lipsa ploilor, ci acumularea excesivă de apă în sol, care poate duce la putrezirea organelor subterane. Din acest motiv, drenajul terenului este un factor critic, deoarece șofranul preferă solurile cu scurgere bună, precum cele nisipoase sau calcaroase, pentru a evita stagnerarea apei.
În România, deși nu este o cultură de masă, șofranul a început să fie cultivat comercial în Bihor încă din jurul anului 2010. Ulterior, activitatea s-a extins și în alte județe precum Arad, Iași, Suceava sau Vrancea. Această activitate agricolă de nișă se concentrează pe utilizarea bulbotuberculilor pentru înmulțire, deoarece planta este sterilă și nu poate produce semințe viabile, necesitând astfel o gestionare atentă a materialului vegetal disponibil.