O nouă cultură exotică a reușit să fie aclimatizată în România, fiind cultivată în prezent în cadrul Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. Vorbim despre kiwano, cunoscut și sub denumirea de castravete african cu coarne, un fruct care își găsește acum un loc alături de produsele tradiționale. Această plantă exotică oferă avantaje nutriționale semnificative, fiind bogată în vitamina C și conținând compuși esențiali pentru întărirea imunității organismului.
Din punct de vedere aspectului, fructul de kiwano prezintă la exterior o culoare galben-portocaliu și este acoperit de țepi, în timp ce interiorul are o textură gelatinoasă de culoare verde. Cercetătorii de la stația de la Buzău descriu gustul acestuia ca fiind extrem de suculent și răcoritor, comparându-l cu o combinație între banană și kiwi. Deși gustul de citrice este greu de definit exact, acesta este considerat incomparabil de către specialiștii care monitorizează cultura.
Cultură este descrisă ca fiind extrem de ușor de întreținut, având pretenții reduse la nivelul solului și o rezistență sporită la atacul dăunătorilor. De asemenea, planta este consumatoare timidă de apă și se dovedește a fi foarte roditoare, ceea ce o face o opțiune interesantă pentru agricultură. Ion Gherase, cercetător, subliniază faptul că această cultură poate fi foarte profitabilă pentru fermieri, având în vedere ușurința de întreținere și potențialul comercial.
Un aspect economic important este prețul de vânzare, un fruct de kiwano se poate vinde cu minim 10 lei bucata. Un alt avantaj major este durata de conservare a fructului, care poate fi păstrat până la jumătate de an fără a necesita refrigerarea. Bianca Kivu, cercetător, precizează că rezistența de câteva luni este posibilă dacă fructele sunt culese în pârgă și dacă nu prezintă vătămări la momentul recoltării, proces care are loc în șase luni.
Introducerea unor astfel de culturi exotice în România face parte dintr-un trend de diversificare a agriculturii naționale, unde fructe precum papaya, smochinele, kiwi sau bananele au fost deja aclimatizate. Această evoluție indică o adaptare a metodelor de cultivare la noi condiții climatice și o cerere tot mai mare pentru produse nutriționale noi. Diversificarea oferă fermierilor oportunități de venit suplimentar prin exploatarea unor piețe de nișă pentru fructe exotice.
În contextul diversificării agricole, România vede o prezență tot mai mare a unor specii care anterior erau considerate strict tropicale. Pe lângă kiwano, alte fructe precum kiwi sau papaya au reușit să fie integrate în sistemul de producție local. Această tendință reflectă capacitatea de adaptare a agriculturii românești la noi tipuri de culturi, oferind consumatorilor acces la produse variate și cu profil nutrițional specific.